Să-ţi arăt evantaiul
caporalul mascat
e gata de paradă, fardat şi pudrat
Puşca lui bizantină
ascunde secrete coclite, partide de joc
cu femei pe genunchi
instincte mocnite
praful de tun
risipit prin buzunare

pierduse un război sau două
devenise orb, îşi hrănea glasul
călărind caii pe sub stâlpii electrici
viaţa devenise o bătrână povară
totul se transforma pe loc în cărbune

dealuri, dealuri..
gonea să întâlnească unghiuri acute
şi nici prietenii nu mai cădeau prizonieri
după regulament,
pe drumuri numai ruguri

ne mai întâlnim rareori
la vânătoarea de păcate
ne îmbrăcăm în paraşute roşii
aprindem felinare cu miros de miez de noapte
ca să sărim în gol după iubiri, vedenii..