De la un timp,
în fiecare dimineaţă,
trăiesc sentimentul
că după ce ies din casă,
cineva-mi intră
pe contul de pe facebook
şi socializează
pe seama tăcerilor mele:
cu o mână îmi toarnă
cenuşă în cap,
pe cealaltă
şi-o-ntinde lacom
spre inima mea,
mă declară vinovat
pentru fapte pe care
nu le-am comis,
pentru rânduri pe care,
scriindu-le,
pe nimeni nu am ucis;
îl invocă apoi pe dumnezeu
în minciunile sale
cu vocea lui steinhardt,
încearcă după aceea
să spună ceva
cu propriul glas,
cu propriile cuvinte,
dar până la urmă ajunge
să-şi ascundă micimea
în umbra celor mari.
Spre seară,
când mă-ntorc
de la serviciu,
îşi şterge urmele
şi se face nevăzut
în gaura lui neagră
de şarpe,
iar prietenii mă întreabă
compătimitori
cum mă simt
fără s-aştepte răspuns.

16.04.2012;
18:44