„singurătatea naşte monştri”
monştrii nu pot fi îmblânziţi decât de îngeri
dar îngerul meu tace
şi-mi suge sufletul ca un vampir
nu-i mai ajunge
în curând voi fi un mormânt
profanat de propria umbră
orice tristeţe are o consolare amară
oglinzile nu mor niciodată
îşi schimbă stăpânul la fiecare privire
doar eu stau ca un câine în faţa unui străin
adulmecând osul
30 iulie 2011
Poezie:
Comentarii
Sincer, în contextul acestui
margas -
Sincer, în contextul acestui poem pe care îl consider extrem de valoros nu înțeleg ultimul vers și deci prefer să citesc poemul lipsit de aportul acestuia. 'ca un câine în fața unui străin' este finalul meu aici.
Felicitări pentru ideea poetică zic eu, valoroasă și nouă despre înger și demon.
O lectură plăcută și incitantă aș putea spune.
Margas.
Margas, tu nu ti-ai adulmecat
Snowdon King -
Margas, tu nu ti-ai adulmecat niciodata moartea, privindu-te in oglinda? Narcisista si flamanda iluzie este moartea! Deja am comentat prea mult. O seara faina.