Virgil -
din carnețelul cu coperți din piele de crocodil
știam că nu mai au importanță
decît lucrurile
subliniate în carnețelul tău
cu coperți din piele de crocodil
îmi răsuceam orele nopții
ca pe o țigară de foi
între degetele reci ale unei insomnii profund masculine
mă luptam cu gîndul la bieții crocodili
sacrificați pentru ca tu
să mă poți păstra în antecamerele orgolioase
ale imaginației tale
cu siguranță
erai cu gîndul în altă parte
a universului
Poezie:
Comentarii
queen margot -
carnetelul cu coperti din piele de crocodil suna scolareste. intrucat el se regaseste in text nu vad rostul extragerii a la loto a versului respectiv pt subtitlu suna straniu si oarecum a poveste pentru copii expresia bietii crocodili textul tau incepe feminin ca o manusa a lui bubico insa are si versuri frumoase, cu rezonanta de piept specific vocilor grave /îmi răsuceam orele nopții ca pe o țigară de foi între degetele reci ale unei insomnii profund masculine/ /pentru ca tu să mă poți păstra în antecamerele orgolioase ale imaginației tale cu siguranță erai cu gîndul în altă parte a universului/ sa fie de fapt ideea ca barbatii iau notite in taina in fata madonelor clipei? e o posibila interpretare eul liric in adoratie muta, discipol timid si insingurat
Virgil -
-probabil îți sună ție școlărește. mie nu. -nu înțeleg de ce „bieții crocodili” sună a poveste pentru copii -nu văd ce vrea să însemne „manușă a lui bubico” în context eu uneori scriu și texte ludice, sau semi-ludice. este asta o problemă?