yester -
ca pe o prostie roz, nerostită, reținută în gât,
îmi tratez viața legată strâns de prieteni
și de părul vopsit din ceafa somnoroasă a vecinei,
numai un secol de intimidare mă regăsește pregătit și lucid
pentru a-ți găti micul dejun preferat,
în bucătăriile spațioase ale lumii,
precum o visătoare ortobioză în plămânii unui tuberculos.
te refac din alimente, din memoria care plutește
pe ape întinse poleite cu ceață,
un tărâm de candoarea celui ce nu știe,
celor ce întreabă,
asemenea curgerii poemului
mă uit spre un dumnezeu care a încremenit
în zâmbet,
cel puțin pentru mine.
deschide mai repede frigiderul, îi spun!
Poezie:
Comentarii
Virgil -
slabut si textul acesta. si ca sa ma "exemplific" am sa mentionez "prostie roz" - un fel de metafora care nu spune nimic pentru ca nu poate spune nimic. Apoi repetitia "nerostită, reținută în gât," - o dovada a unei scrieri relativ neglijente, asa dintr-o suflare. Determinarea mult prea intortocheata "viata legata strins [...] de părul vopsit din ceafa somnoroasă a vecinei," - evident o fomula nereusita. Apoi, "un secol de intimidare" - o formula care pare mai degraba un bombasticism optzecist. Apoi din nou o determinare relativ intortocheata (se pare ca yester are o problema cu asta) in formula "micul dejun preferat, in bucatariile spatioase ale lumii, precum "...s.a.m.d. De fapt e cam greu sa asemeni un secol (si ala de intimidare) cu o visatoare. Dar din nou se pare ca se scrie de dragul "sonoritatii". Apoi ""ma uit... asemeni curgerii poemului" - din nou o asemanare nu neaparat reusita. Apare apoi "un dumnezeu" - se pare o expresie foarte uzitata cind nu prea mai ai nimic de zis dar vrei sa sune "poetic" in registru probabil nouazecist-douamiist. Iar finalul se vrea o poanta cu usa de figider si cu tilc de stomac gol. Pe bune si fara misto, unde e poezia?
yester -
...Virgil, dacă tu nu vezi poezie în ceea ce scriu mă întristezi. dar asta e. comentariul tău este dreptul tău la opinie și îl respect. cu drag, paul
Virgil -
Paul, I'm afraid is not fair and a bit melodramatic. N-am spus ca nu vad poezie "in ceea ce scrii". Eu ti-am criticat un text. E posibil ca observatiile mele sa fie corecte sau gresite. Dar nu am spus (si nici nu am sugerat) ceea ce ce spui tu. Concluzia ta "inductiva" e o acuzatie nefondata. In plus nu am intentionat sa te intristez. In general ma feresc de generalizari. Iata o propozitie paradoxala si poate amuzanta prin asta. In orice caz eu asteptam sa ma contrazici nu sa te intristezi.
Aranca -
nu vreau sa repet ceea ce a spus Virgil care are insa dreptate ...uite doar acest fragment are ceva interesant care merita revalorificat in alt context "din memoria care plutește pe ape întinse poleite cu ceață, un tărâm de candoarea celui ce nu știe, celor ce întreabă, asemenea curgerii poemului mă uit spre un dumnezeu care a încremenit în zâmbet, cel puțin pentru mine." dar este doar o idee. nu costa nimic, nu dauneaza grav sanatatii. ce zici?
yester -
...se poate afirma încă din vechime că oamenii judecă și evaluează. nu știu dacă o fac și concomitent. eu zic că ești amabilă, Marina! atent, paul
yester -
...de aici se deduce, poate în deficitul meu, că sunt imprevizibil, Virgil.:) cu drag, paul
Sixtus -
Părere, După umila mea părere ești atât de "previzibil" încât nu exiști. Te ciclezi. Nu în spațiu în care există diverse subspații (eventual ierarhizate conceptual dar care se întrepătrund) ale existenței. Nici măcar într-un singur (sub)spatiu: cel al realității cotidiene. Nici măcar liniar, bidimensional. Nici măcar unidimensional - într-un singur punct. Ci în jurul "nimicului" (fără dimensiuni). Și aceasta fără a putea sugera, prin poezie sau în oricare alt mod posibil de exprimare (dar aici, în cazul dumitale, pare a fi vorba de pretenția unei exprimări "poetice") că sub "nimic" ar putea exista "altceva". Ori un asemenea "ciclu" începe să devină atât de previzibil-manierist încât, practic, nu mai există. Ai să-mi spui că ăsta-i un paradox. Nu este. Pentru că numai previzbilitatea modern(istă), strict cauzală (in cazul dumitale e vorba de o cauzalitate manierist-superficială precum o măcinare în gol - un simulacru, un "do-while" fără oprire din programare) a devenit azi o iluzie - iluzia "nimicului" afirmat mai mult sau mai puțin bombastic și teribilist în "poezie" (nici măcar auto-ironic la dumneata pentru că nu închei, măcar cu "trebuie să deschid mai repede frigiderul (imi spun)!"). În schimb azi, din ce în ce mai mult - în postmodern și nu în post-modernism - tocmai "imprevizibilitatea" (cel puțin pe termen mediu și lung deocamdată în existența zilnică și pe termen ultra-scurt în ceea ce am putea numi "poezie post-modernă" și nu "postmodernistă") își arată "colții" și te pândește după fiecare "colț". Cred că o discuție pe această temă, lăsând la o parte cazul dumitale particular, ar putea începe, în mod mai la obict, pe acest sit. Poate că ar trebui să căutăm alte "cauze" și "cauzalitate", mai adânci/adâncă decât cele ale "cauzalității" stricte care ne aruncă într-un modernism întârziat care își dă duhul în post-modernismul "nimicului" și să le sugerăm în "poezie" dacă vrem ca aceasta chiar să sugereze "ceva" mai curând decât "nimic", parafrazându-l pe Heidegeer. Dar, mai cred, ca poeziile dumitale sunt un bun "studiu de caz" pentru inceput. Cu cele mai bune gânduri, G.M.
Virgil -
Paul, cred ca faptul ca esti imprevizibil este un avantaj al tau Paul am sa te citesc cu mai multa atentie de acum incolo
sebastian gris -
Cu riscul de a pare putin off-topic, tocmai revelarea Nimicului duce spre sesizarea totalitatii fintarii, deci Nimicul este primul pas, iar intrebarea lui Heideger este la inceputul textului sau(sa nu ii mai fac reclama) in decursul caruia ii si raspunde.Cat despre poezie am sa fiu impartial si sa afirm ca nu o inteleg, probabil nu am parte de "Sorge" ca sa fiu tot in tema. :) Cu mult respect, Sebastian
Sixtus -
recitesc textul. De fapt, m-am grabit. "auto-ironia", deci luciditatea ntr-un fel, nu lipsetste. ceea ce salveaza textul. dar ciclarea n jurul "nimicului" postmodernist ramane. prin urmare, textul este, dupa parerea mea, clar manierist-postmodernist si previzibil in "dialogul" cu propria viata.
solomon -
pe tine te sar, ca o sa ma intrebi iar: "do you feel me?" si daca a intrat bine... si cum mecanica e a doua natura a mea, o sa-mi amintesc de momentele in care lucram la faur, sau automatica... ma rog... asa ceva
yester -
... îmi aduc aminte cu drag de copilăria în care eram plimbat de mânuță de una dintre bunici. îmi arăta cât de găunoși pot fi unii arbori, îmi povestea cât de mult a fost apreciat Solomon de poporul lui și apoi am aflat că uneori fatalist fiind, analiza extrem de mult umanitatea timpului lui(prin Qoheleth), și zilele acelea luminoase stăruie încă în mine. Virgil, mulțumesc de atenția pe care mi-o vei acorda. Gorune, tu ești năcăjit pe un text mediocru și te înțeleg să faci apel la filosofie pentru un asemenea demers. Alex, mulțumesc. Recunosc inteligența după sintaxă, mai apoi după trimiterile pe care le fac unii. Ioana, nu te speria, nu mușc. Cel puțin nu întotdeauna!:) mulțumindu-vă de efort, atent, paul
Aranca -
nu e vorba de amabilitate. e vorba de text, un text ce merita partial prelucrat revalorificat...sentimentul este ca pare superficial...soarele mediteranei ma face insa subiectiva. cu prietenie, Marina
yester -
...să fie, Marina. atent, Paul