nu vreau sa ma duc la google. Ce inseamna ucronie? e o boala? ce insemana distopie ? ce harmalaie pe hermeneie .. si ioana barac, oare sta intr-o baraca? Nice to see U 2. si eu indragostit ireversibil . de VOI .

Poezia asta e specific douămiistă, e o limpede definiție a ei. Astfel că, a o critica înseamnă a-ți pune toată generația pe cap... așa că mai aștept patru ani să vă văd ce părere veți avea voi atunci despre "zecism" sau cum o să-i zică. Reacția lui Rameau o înțeleg pe deplin, nici mie nu-mi place bucătăria asta care e la o distanță de o apăsare de clanță de cămara de depozitare a rutinei ridicată la rang de poezie.

Solomon era un intelept. si Ioana are sclipirea geniului dar si intepatura Mezalinei. Renunt la baraca definitiv dar trebuie sa intelegi fondul. La noi facem armata pana tarziu ca rezervisti, se doarme in baraci si acolo se petrec lucruri si trairi intre sforaituri, joc de table sau povestile unui sot inselat de doamna sa in timp ce el slujeste patria. Intr-o baraca am auzit senzationale destainuiri ale unui scriitor olandez de carti politiste, am ascultat ghitara unui virtuoz din Argentina samd.. Vreau sa spun ca e un nume demn si nu o povara. Acum la textul tau care e linear si personal ca o dezvaluire in noapte unui strain cu care cauti o conversatie.Desigur e de dragoste ca atfel nu ne-ar zgandarii interesul nici cat o ciuperca la degetul de la picior. Dar e al tau. Si asta e marea lui lipsa as zice pt ca nu depaseste personalul , si nu ne duce sa oftam la propriile noastre distopii, utopii, iubiri, si ce-om mai gasi pe canapeaua psihlogului.

textul e bun, ioana. sunt reticent la ce spui tu acolo, dar textul curge frumos și, în ciuda (pre)dispoziției spre automutilare care te-a făcut să-l scrii (sau pe care o trăiai), falsul confesionalism afișat aici aproape că ne convinge că te iubești imposibil.

Ioana, pentru că văd că insiști, o să vină și răspunsul meu. Mulțumesc pentru invitație, și, după cum un ochi atent ar putea observa, ca să mă apuc eu să răspund la asta, îmi va trebui cel puțin vreo două zile. De studiu. Pe poezia ta. Integral, desigur. Deocamdată sunt ocupat cu poezia altcuiva și cu trei concursuri serioase de Go pe net. Dar ești următoarea pe listă.

Tot n-am avut timp să las semn și mă gândeam cu teamă un pic: dacă Ioana chiar șterge poezia aceea? Din păcate, și azi cam pe scurt: și dacă nu aș fi citit nimic scris de tine până acum, tot aș spune că nu e o poezie voit scrisă într-un anume stil. Mai mult decât atât, dacă tot trebuia să o scrii (și eu cred ca a fost musai!), cred că ai găsit forma cea mai potrivită. De va rezista au ba propriei tale traiectorii, numai tu o știi. Știi ce-i funny? Că mie mi se pare, cu excepția culorii salopetei aceleia (se cunoaște ochiul de scenarist, abia aici aș spune), chiar prea puțin personală poezia. Mă gândeam mai ales să-ți spun să NU ștergi nimic din ce postezi. Eventual, în ultima instanță, dacă ai fi așa nemulțumită de un text, mai bine îl pui pe tot "tăiat"... ideea este să rămână. Ne folosește tuturor, eu așa cred. Oricum, nu este cazul aici. Ca să răspun indirect la întrebarea ta, adresată lui Virgil: e plin de emoticoane (cred că la acestea te-ai referit, nu la diactrice?!) și în comentariul meu. Te provoc să le descoperi. Altfel, Virgil are dreptate... parcă suntem nevoiți să exploatăm mai mult limbajul convențional, nu? Și nu, nu se mai poate face nimic dacă nu ai bifat de la început opțiunea de a fi notificat în legătură cu comentariile. Cel puțin deocamdată aceasta este situația.