poetul I

imaginea utilizatorului Virgil
inefabilă reducere a fericirii la absurd

poetul este o pasăre scăpată
într-o cameră înaltă cu ferestre închise
și perdele îmbîcsite
dacă nu mă credeți
puneți mîna pe coastele lui
și veți simți cum se zbate zadarnic
lovindu-se de sine
ca de un costum pe care nu îl porți
decît la înmormîntări

în firul lor de catgut
cuvintele îi leagă
tăcerile de buze ca niște răni nevindecate
neduse pîna la capăt
deși peste el cad toate începuturile
ca un năvod peste peștii mării
își caută răspunsurile în apele
privirilor sau în șoapte
îl vezi uneori rătăcit printre mîinile și picioarele lumii
căutînd un cuier pentru adevăr
și un scaun pentru moarte

nu e bolnav
e doar într-o legătură compromițătoare
cu viața
și cu celelalte lucruri mărunte despre ea
de aceea poetul nu există
decît într-un fel de inefabilă reducere
a fericirii la absurd

Comentarii

“E o întîmplare a ființei mele”- așa cum spunea poetul – să citesc poezia postată aici. Mai zicea poetul: “Două cântece diferite, lovindu-se , amestecîndu-se” Voi cita și din cîntecul lui: “Pe căldurile groaznice el își face vînt cu aripile păsărilor pe care tot el le sperie ca să le facă să zboare” Și: “Poetul e ca și timpul Mai repede sau mai încet mai mincinos sau mai adevărat” Și încă: “Dar mai ales vă conjur, nu puneți mîna pe poet! Nu, nu puneți niciodată mîna pe poet! ...Decît numai atunci cînd mîna voastră este subțire ca raza Și numai așa mîna voastră, ar putea să treacă prin el Altfel ea nu va trece prin el, și degetele voastre vor rămîne pe el, și tot el va fi acela care se va lăuda că are mai multe degete decît voi. Și voi veți fi obligați să spuneți o da, că într-adevăr el are mai multe degete...” (Nichita Stănescu, “Cîntec” ; “Poetul și soldatul”) Îndrăznesc să mă mir, la prima citire- cameră cu „perdele uscate”; de regulă sînt ude? Și dacă mă aplec asupra versurilor: “deși peste el cad toate începuturile ca un năvod peste peștii mării”, crezi că sînt lipsit de simțire dacă mă gîndesc că unii pești nu sînt la primul năvod? Mulțumiri autorului pentru bucuria aducerii aminte.

ai dreptate, și eu m-am luptat mult cu versul acela. l-am modificat acum cu ceva ce am vrut să pun inițial dar tot nu sînt mai fericit. nu îmi place. poate în timp va veni și cuvîntul sau cuvintele care ar trebui să fie acolo. sînt pești care nu sînt la primul năvod și poeți care nu sînt la primul început. despre alăturare, evident că nu se pune problema să merit așa ceva.

Poem valoros. Pentru mine. Domnule "autor", aici am puterea să recunosc hermeneutica potrivită simțirilor mele. Desigur, antevorbitorul meu reclamă câteva expresii. Eu nu. Putem găsi "nod în papură" la Eminescu, la N.Stanescu și la Bacovia. Este doar cârcoteală. Un text care mi-a mers la suflet și pentru asta acord o peniță de aur. Cristi

Excepțional text. Imagini puternice și deosebit de expresive: pasărea închisă între ferestre, "lovindu-se de sine ca de...", "cuvinte... ce leagă tăceri de buze", "răni nevindecate". Trupul poetului este o rană pururi nevindecată. Apoi întreaga suită "cad începuturi", năvod, pești, răspunsuri, ape/priviri, șoapte etc. aidoma unui clasic adagio plin de armonie, lesne cantabil, strecurând limpede fire de apă printre margini de înțelesuri. Stil poetic de adagio muzical, note sonore, pași adăugați, portative suprapuse. Meandre poetice izbutite care, însă, abia anunță ceea ce va urma: Ultima strofă izbucnește, un vulcan brusc: "nu e bolnav/ e doar într-o legătură compromițătoare/ cu viața" (deosebit de expresiv), pentru ca apoi, să acopere molcom, ca o mișcare lentă de lavă încinsă, limitele mărunte ale vieții, dar care se adaugă marelui ocean al ființei. Al ființei poetului. Tu ca cititor, ca închipuit poet, te proiectezi pe tine însuți acolo în mijlocul acestei definiții, da, "inefabile", de "reducere a fericirii la absurd"; nu m-am putut abține să nu citez această sintagmă demnă de a sta alături de maestrul cuvintelor citat mai sus de antevorbitori, și mulți alții. Super-peniță pentru un poem memorabil și de referință al Hermeneii.

sfîsietor. n-o sa disec textul, pentru ca n-are rost. nu ma pricep la cuvinte mari si nici nu cred ca are nevoie. imi place. il ador. mi-e ciuda pe el, pe cît e de trist si adevarat. poate n-am argumentat destul, dar voi da penita oricum. sînt texte in fata carora nu mai trebuie sa spui nimic

minunat, minunat: primul vers îmi sugerează un nebun scăpat de la ospiciu. oau. fioros iar sinele...oau...e un costum de înmormîntare. în strofa a doua devenim și mai patetico- explicativi: "ca niște răni nevindecate neduse pîna la capăt"...tu te asculți recitînd așa ceva don' Virgil? "apele privirilor"- o metaphoră rarissimă...:) spui că nu e bolnav...hmm...în sfîrșit...o fi sănătos săracu'...:) un fel de ditamai "inefabilă reducere"...că doar n-o fi supradimensionare nu ? un text slăbuț, cred. declarat minimalist, fără să treacă de minimum de poezie, cu mesaj și performanță minime. ar fi bine să avem și autopretenții nu doar altro...față de ce punem pe foaie. e totuși un sait literar am inpresia.

Cristi - Montecristo, iata ca apar si eu cu niscaiva raspunsuri asa mai tirziu. Daca a mers pina la suflet asta e lucru mare ca asa ceva nu mi se prea intimpla. Multumesc de citire. Domnule Samarghitan, multumesc pentru ca ati binevoit sa va opriti si sa comentati textul si bineinteles mulumesc pentru aprecieri. E un text pe care eu nu am pus o prea mare miza. Dar asta e poveste veche. De cele mai multe ori nu pot sa imi evaluez corect textele. Dar uite de aceea exista cititori si critici. Matei, multumesc pentru necuvinte. Se zice ca uneori spun foarte mult. Eu cred ca esti tu mai sensibil zilele astea. Sau, cine stie, scriu eu fara sa imi dau seama ceva mai bine. Skylander, imi vine sa zimbesc cind iti scriu pen-name-ul, suna asa bombastic, dar ma rog, fiecare cu imaginatia lui. Multumesc de trecere, citire si pentru ca te-ai aplecat sa iti spui parerea. Ceva imi spune ca vitriolul (destul de diluat dupa parerea mea) e de la o ranchiuna mai veche. Eu zic ca daca dai sa dai barbateste, nu asa cu menajamente. Sau, daca te hotarasti sa critici sa o faci competent. Adica ce vrea sa insemne chestia cu nebunul? Tu ii crezi pe poeti normali la minte?? Hai sa fim seriosi, ma dezamagesti. Te credeam mai perspicace. Toata lumea stie ca au un surub lipsa. La urma urmei anticii numeau geniul asta artistic "divina nebunie", sau tu nu stiai chestia asta? Despre inmormintare, ce sa iti spun.. pai o cam purtam cu noi fiecare. Se pare ca poetii, sau macar unii din ei, chiar se prind de chestia asta. Tu nu te-ai prins. Scorul e 2 la 0 la chestii de care nu te-ai prins. Nu mai continui ca sa nu te fac sa te jenezi. Dar asa cum spuneam, iti multumesc ca ai citit. Asta este un pas inainte si ma onoreaza. Ai o problema cu minimalismul? Sau nici la chestia asta nu te pricepi. Ca de obicei cind omul nu se pricepe la ceva devine usor irascibil.

hmm...azi ori sunt bătut în cap ori au unii probleme prea mari...inclusiv cu penname-ul meu...oau ce ne mai pălește grija de numele altora...ca să vezi...voiai vitrilol mai concentrat don' Virgil? atunci nu te oboseai să-mi răspunzi atît de elaborat față de corul lăudătorilor. din opera Adormirea Maicii Somnului. Competență spui? Cititorul e competent prin definiție altfel nu te citește din capul locului. Bine cel puțin că apreciezi că am parcurs pînă la capăt un text care în mod miraculos moare la primele versuri ca poezie. Minimalism nu înseamnă să reduci înțelesul și rostul unui poet la un sine ca un costum de înmormîntare. E ușor debil acest reducționism, în sensul bolnav al cuvîntului. Și "place" doar din snobism, te asigur. Minimalismul și nebunia artistică e altundeva. Aici doar se zgîrie velieter suprafața și credem că am descoperit Atlantida lui pește prăjit. Mă repet. Hermeneia merită mai mult. Dacă vrei doar un cor de lăudători aruncă-ți diploma și fă ceva util. Have a life and wake up don Virgile. Suntem în secolul XXI. Și Litheratura Română nu ne-a ridicat nicio statuie...:)

ultima strofa mi-a atras atentia, ramane in meditativ. restul poemului cred ca este prea explicit. autorul trece peste etapa de simplificare, peste distilarea ideilor. george.. despre inpenitare cred ca se poate numi exagerata insa fi bun si sari peste ea, e un lucru firesc, si sper ca n-ai veit aici cu sacul ca la pomul laudat:)))) e un poem firesc iar autorul stie dar ii place sa fie gadilat, eu una mi-as scoate penitele :))))

Skylander. eu am remarcat ca ai un pen-name bombastic. Si continui sa cred asta. Dar atit. Nu te-am luat cu Don' skylander sau cu alfel de mistocarii asa ca te rog frumos sa iti masori cuvintele si sa imi lasi numele in pace. Asta ca sa nu aleg si alte masuri de a proteja Hermeneia de astfel de huliganisme. Tu ai o tendinta de a ataca si lovi cu mirlanii din cite am observat. Asa ca te poti considera avertizat. In ce priveste textul, ultimul tau comentariu imi da de gindit in sensul ca mi se pare mai degraba o emulsie de invidie si ignoranta. Si ti-o spun cu sinceritate. Daca eu trebuie sa "have a life" atunci cred ca tu ar trebui sa iei the chill pill ca prea te-ai imbatosat. Dar nu te amagi. Cu nervozitati din astea de pestisor electric nu impresionezi pe nimeni. Crezi ca "opera Adormirea Maicii Somnului" sau "Atlantida lui pește prăjit" conving pe cineva ca tu esti competent in "Litheratura Română"? Hai sa fim seriosi. SI ce daca sintem in secolul XXI? Sau asta abia ai descoperit tu acum? Putem sa fim in orice secol. Daca inca nu ti-a spus cineva frumosul si uritul nu au virsta. Iar stilul e un moft. De fapt expresia ta cu secolul ma face sa inteleg ca tu privesti literatura in general si poezia in special ca pe o moda. Azi se poarta minijup, miine se poarta aeropostale. Iarta-ma dar m-o ferit cel de sus de astfel de mentalitati infantile. Eu zic sa te relaxezi si sa gindesti inainte de a scrie. Ca nu a facut rau la nimeni. In ce priveste Hermeneia apreciez grija care i-o porti dar te asigur ca e pe miini bune. Sau cel putin asa se vede de la mine

Ma amuzi AdaBarc. Sau te-au intepat penitele mele undeva. Daca nu intelegi sau nu gusti valoare unui lucru nu inseamna ca e neaparat si prost. Si inca ceva, fa un efort si nu pretinde ca stii ce imi place mie sau nu.

e bine si asa eu mi-as scoate penitele doar dintr-o falsa modestie raman la afirmatiile despre poem, revin insa pe autor nu-i place sa fie gadilat cat despre a nu gusta valoarea unui lucru nu inteleg despre ce e vorba, poemul sau penitele??? daca este vb despre poem atunci autorul se crede valoros

Nu ma intereseaza procesele tale morale AdaBarc. Nici despre modestie si nici despre altceva. Personal nu cred ca au vreo semnificatie. In ce priveste afirmatiile tale "despre autor" in care vad ca recidivezi cu sirguinta am sa iti reamintesc ce scrie in "Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com" pe care te-ai angajat sa le respecti: "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului" "24. Repetarea de comentarii offtopic, comunicări personale fără legătură cu textul mai ales dupa ce s-a primit o atenționare cu privire la acest lucru poate duce la anularea comentariilor respective și/sau la excluderea textului respectiv iar dacă atitudinea este persistentă și nu se corectează poate duce pîna la suspendarea contului autorului care o practică." In ceea ce priveste penitele tot acest "regulament" graieste: "26. Membrii Hermeneia au posibilitatea evidențierii unui text prin acordarea unei „penițe de aur”. Acest lucru va trebui să fie însoțit întotdeauna de un comentariu care să explice motivația celui care o oferă. Orice abuz va fi sancționat de către editori/moderatori." Deci, dupa cum vezi, are cine sa pazeasca Hermeneia de abateri sau erori. Eu insa iti multumesc pentru bunele intentii. Daca insa vrei sa te ocupi de asa ceva trebuie sa devii editor. Iar ca sa devii editor trebuie sa fii macar autor. Banuiesc ca ai inteles acum care sint aspectele problemei. Despre cit de valoros ma cred sau nu ma cred eu nu cred ca are vreo relevanta aici. A spune ca un text este valoros sau nu nu este sinonim cu a spune ca un autor este valoros sau nu. Dar ma tem ca tie iti scapa subtilitati din acestea. Iti recomand sa te gindesti de doua ori inainte de a trage o concluzie. Ajuta.

deși cam clișeic finalul, comparația ceea cu zbaterea în costumul pe care îl porți numai la înmormîntări m-a cucerit. o să încerc și cîteva argumente, ca să justific steaua, chiar dacă esti un om simplu care nu prea înțelege despre ce vorbesc. o să încerc să fiu cît mai clară. întîi aduci o atmosferă de izolare, un fel de capcană ptr cititor, cred. îl păcălește cumva, punîndu-l la încercare, ca să-i fie gîndul verosibil în coordonatele unei realități deja stabilite, odată ce eul se găsește îmbrăcat într-un costum, ca într-o cămașă de forță, mai rău chiar, într-un constum de înmormîntare. aici dinamica se oprește, fiindcă nu mai există zbateri. și strofa asa, first, e preferata mea. am înțeles-o și am simțit-o. are stofă bună. nu am înțeles ce-i acela catgut, poate mă edifici. să presupunem că-i un cuvînt în engleză, pe care nu-l cunosc. o să încep de la următorul vers. și iară-și capcană (" peste el cad toate începuturile ca un năvod peste peștii mării"), e bine că menții ipostaza inițială și suspansul. și asta e perfectă: ("îl vezi uneori rătăcit printre mîinile și picioarele lumii/ căutînd un cuier pentru adevăr/ și un scaun pentru moarte"). finalul, repet, este clișeistic, chiar dacă îți aparține clișeul. de reducere la absurd am auzit mult la geometrie, am făcut într-a 9-a și demonstrație cu paralelele care nu se intersectează, dar asta cu siguranță nu te interesează deloc. mă rog, e despre fericire, și are finalitate poezia. cam atît.

CÁTGUT s.n. Fir resorbabil preparat din intestinul unor animale (pisică, oaie) și întrebuințat în chirurgie, la cusături, drenaj etc. – Din fr. catgut.

Ca sa fiu absolut sincer, nu vad ce are reducerea la absurd (bine zisa de aici de autor) cu paralelele (cu trei de "le") egale sau inegale whatever. Poemul mi se pare reusit desi isi asuma un risc, acela de definire, de numire explicita. Iar cvasi-comentatoarea Ecaterina Bargan in varsta de 17 ani si o luna jumate nu cred ca a reusit sa depaseasca inca nativa ei conditie de trepadus al Elei Victoria Luca pe care o tot pupa french cu bale peste tot (inclusiv pe partile ei cele mai transpirate) pe site-ul agonia. Andu

daca aceste este un site literar, si daca asa comentarii se fac in subsolul textelor recomandate, si inca la textul directorului de site, apoi nu stiu, cred ca m-a deceptionat spatiul asta. daca domnul virgil titarenco nu are de gind sa intreprinda nicio actiune de pedeapsa, vis a vis de comentariul precedent lasat de domnul andu moldovan, asa cum promite in regulamentul hermeniei, apai eu pe-aici nu mai calc. impuscati-ma dar nu mai calc in veci. o zi buna in continuare si vacanta placuta tuturor.

Ecaterina, între tine și Andu, (cred că majoritatea) îl vom alege pe Andu întotdeauna. El e la graniță de multe ori și îi șade bine, dar atitudinea ta e neprincipială. Nu te supăra.

mda, probabil ca vă si convine interventia lui. pe ag măcar exista notiunea de off topic care se si mai aplica. succes vouă tuturor, sunteți o echipă unită. poate că o să mă întorc cînd/ dacă îmi trece supărarea. cu bine.

Ecaterina, eu personal cred ca Bobadil a gresit. Evident ar fi civilizat sa isi ceara scuze. El si-a exprimat o opinie despre tine si noi nu incurajam ca in comentarii sa fie exprimate opinii despre persoane, mai ales in mod gratuit. Nu neaparat pentru ca nu ar fi interesant ci pentru ca multe conflicte nu reusesc sa ramina in zona literara ci incep sa o ia foarte razna. Dar opinia lui totusi a avut o legatura cu "activitatea si credibilitatea ta literara". Stiu ca acum unii ma vor acuza ca "nuantez" oarecum regulamentul, si poate o fac, dar cred ca orice discutie daca are o legatura cu textul si cu activitatea literara poate totusi avea loc. Nu vreau sa folosesc acest spatiu ca sa explic aici si acum aceasta in totalitate dar am observat ca de teama de a nu "calca regulamentul" oamenii nu mai spun nimic. Tac milc. In acelasi timp stiu ca orice discutie "literara" (mai ales la noi romanii) se inflameaza repede si devine un mic razboi balcanic. Deci imi dau seama ca este o fringhie foarte subtire cea pe care incerc sa merg. Acum recunosc pe pentru unii va fi ceva nou dar intotdeauna am considerat Hermeneia un organism care poate evolua. Categoric nu incurajez jignirile dar, asa cum am spus-o si alta data, nu orice conflict este rau per se. In acelasi timp eu nu am incurajat comparatiile cu alte site-uri si cu atit mai putin cu agonia. Dar stiu ca nu pot sa pun neaparat un embargo. Multi va cunoasteti de pe acolo si de bune si de rele. Asa ca daca Bobadil are ceva sa reproseze modului in care tu faci comentarii asta nu mai este vina mea si nici a site-ului Hermeneia. Chiar daca nu cred ca avea vreo legatura cu situatia de fata. Dar lucrurile nu pot fi decupate cu foarfecul. Viata se interpatrunde. Interesant este faptul ca nu ai negat ce a spus el. Poate nu ai facut-o pentru ca e adevarat sau poate pentru ca nu ai vrut sa escaladezi conflictul. Indiferent care este motivul nu imi pretinde mie sa maimutaresc agonia si sa am offtopicuri pentru ca "asa este acolo". Hermeneia, daca inca nu te-ai prins, a fost creata tocmai pentru ca "sa nu fie ca acolo". Te asigur ca o astfel de remarca (cea cu offtopicul), precum si cea legata de "deceptia" ta nu fac decit sa ma dezamageasca pe mine. Pentru ca imi lasa impresia unei persoane destul de egoiste care este gata sa arunce blamul pe un site intreg pentru ca cineva i-a spus ceva ce culmea s-ar putea sa fie adevarat. Deci cu alte cuvinte esti fetita care isi ia papusa si pleaca acasa pentru ca nu stiu ce cavaler ti-a spus ca esti urita. Convinge-ne ca nu esti urita. Convinge-ne ca nu e adevarat, ca nu te "pliezi" pe dupa doamna "agon" (sic!) Ela Luca. Eu habar nu am care este adevarul dar reactia ta ma face sa cred ca nu ar fi exclus ca Andu sa aiba dreptate. Si atunci ce te faci?

virgil, si cam cum ti-ai fi imaginat tu ca eu sa neg spusele lui andu: "nu andu, nu ai dreptate, tu nu stii nimic, eu am dreptate si punctul". adica da, eu chiar asta cred, dar mi se pare absolut inutil sa continui o asemenea conversatie stupida. da, n-am vrut sa escaladez conflictul si mi s-ar parea foarte straniu sa stiu ca tu il vrei de fapt. nicidecum nu as fi pomenit de agonia daca bombandil nu ar fi facut-o, si inca in o asa maniera. nu este frumos sa implici o persoana care nici nu a actionat in aceasta pagina si foarte probabil ca nici nu citeste ce se scrie aici fiindca demult nu activeaza pe hermeneia. si inca, ca tot uitasem sa spun in precedentul, nu inteleg semnificatia cuvintului neprincipial in contextul dat de cailean. si daca tot comparam cu agonia, sa stii ca acolo membrii sunt mai politicosi, mai cu bun simt. nu zic de tot siteul, ar fi incorect. stiu ca sunt si aici oameni faini. tu de exemplu stii cum sa reactionezi intr-o situatie fara sa jignesti interlocutorul. asta am obs din propria experienta, nu stiu ce conversatii ai purtat pina acum, unde si cu cine. si mai cred ca nu ma priveste. asa cum nu va priveste pe voi, cei care va permiteti sa vorbiti vulgar despre mine si oamenii pe care ii respect; nu va priveste care este atitudinea mea fata de ela victoria si cum activez eu pe alt site. aici am facut probleme? ce ti-am facut eu personal tie, bombandil? nu am habar ce anume poate sa influenteze credibilitatea mea pe acest site. nu fug, nu, doar m-am simtit jignita asa cum nu am mai fost. si va rog frumos, sa nu-mi spuneti ca pt toate este un inceput. in concluzie pot spune ca voi reveni, dar acum nu pot, chiar sa vreau. sunt plecata (acum scriu de la o prietena) si nu voi fi online o vreme. este, cred, ultima mea interventie pe acest text. cu acelasi respect, ecaterina bargan

Virgil are dreptate in ceeace ma priveste, deci Ecaterina, imi cer scuze ca sunt un badaran batran. Si cand o sa vad ca n-o mai pupi pe Ela de jur-imprejur pe agonia doar de dragul epoletilor ei de matroana cu poze si motto-uri diverse in pagina de autor o sa-mi cer scuze o data si inca o data si inca o data. Pana la urma trebuie sa acceptam o anumita conditionare, cam la asta s-ar rezuma "disputa" noastra copile. Si scuze de off-topic in subsolul acestui text, unul dintre cele rafinate. Andu

ha ha ha. să rîdem oameni buni. haideti să rîdem, dacă tot suntem cu toții online. sunteți extraordinari! andu, tu esti fantastic, esti exceptional, esti incredibil. si, sa stii chiar nu esti deloc credibil. adica cum poti tu, domnule, sa vii cu scuze si in acelasi comentariu sa-ti mai si confirmi insulta. uite, eu nu inteleg ce legatura are ela cu toata treaba asta, ce leg am eu cu... imi pare rau daca ati avut vreun conflict cu aceasta doamna, dar eu am venit aici sa scriu si sa citesc literatura, nu badaranii. eu inca nu am inteles ce vrei tu de la mine andule, hulubasule. scrie-mi te rog pe idul pe care ti l-am dat. doamne, ce oameni! daca stiam ca asa departe ai sa ajungi, apoi incheiam pactul cela amarit cu tine, sa nu ne comentam reciproc. ca de fapt nici macar cu discutam in subsolul unui text de-al tau sau de-al meu. ai ales cea mai publica varianta.ce ma mai distrez! si, inca ceva, eu una, nici in gluma n-am pupat pe nimeni pe un site literar sau nonliterar. uite ca o fac acuma. te pup andule, scumpule, sa fii cuminte si sa ai grija despre ce vb. hai ca deja nu o sa ma mai surprinda nimica din partea ta. tu nu te poti opri, nu stii limita. sa ridem oameni buni, ca face bine la burtica. ce ma mai distrez! concluzie: esti amuzant, andu. eu am impresia ca tu nu stii despre ce vb. si inca mai cred ca esti intr-un conflict serios cu ela. altfel, in genere nu te-nteleg. p.s. fericirea redusa la absurd o vedeam ca pe o fericire imposibila, de asta am facut comparatia cu paralelele care nu se intersecteaza (cea mai banala demonstratie de mate). "redus la absurd" stiu ca exist si in latina. nu mai tin minte cum se traduce redus, dar stiu ca se termina cu "ad absurdum", sau asa ceva. si inca mai stiu ca daca as fi ignorat commul lui andu, cel mai delicat, totul era mult mai simplu. oamenii s-ar fi oprit putin, ar fi ris, si peste 10 min si-ar fi vazut de treaba. "miortvuiu sobaku ne biut", ptr cine intelege. faptul ca eu am facut din asta o drama nu a facut decit sa atraga atentia. deci, nu e doar vina lui andu. undeva, simt si mea culpa. distractie placuta in continuare, eu nu mai particip la circul acesta.

Eu nu am nimic cu acea domnisoara batrana de pe agonia decat in masura in care reuseste sa prosteasca pe unii ca tine si sunt destul de multi (multe) din pacate. Si vezi cum ti-ai modificat tonul? Ai renuntat la pupincurism, de ce nu faci asa si pe agonia, mai ales cand chiar e cazul, acolo nu esti tot tu? Iar de mine te poti amuza cat vrei, e ca si cum ai rade de taica-tu, o chestie fireasca la varsta ta. Inca o data scuze de off-tpoic, iar daca e sa revin la reducerea la absurd, este o metoda matematica de demonstrare a unei teorii care porneste de la premisa ca aceasta este falsa (de fapt, ca negatul acesteia este adevarat). Apoi se utlilizeaza niste instrumente matematice si logice care conduc la un rezultat fals, deci... premisa de la care s-a pornit era falsa. Mai exista si inductia incompleta pentru generalizare si alte metode, dar nimic nu are de-a face cu paralelele. Aceea este o axioma a geometriei euclidiene si nu se supune reducerii la absurd. Poti sa-mi exemplifici ceva coerent nu doar bubbles bubbles?

Virgil, acest text este foarte reusit. Prima strofa face toti banii, metaforic vorbind. Daca imi permiti, dupa umila mea parere, versul cu ranile neduse la capat este in plus. Se subintelege din rani nevindecate. Probabil ai vrut sa accentuezi imaginea si asa frumoasa, dar cred ca era oricum indeajuns. Esti un autor caruia ii place detaliul. Caruia ii plac cuvintele dure. In comparatie cu celalalt text pe care ti l-am comentat, aici ai gasit un echilibru intre mesaj si cuvintele prin care exprimi mesajul, astfel incat cititorul sa fie placut impresionat de definitia data poetului. Te felicit si iti doresc texte la fel de reusite. Lerman

Nici de data asta nu m-ai convins kruger. Părerea mea este că (așa cum am mai scris pe aici pe undeva) textul nu are nimic deosebit, doar că este scris într-o manieră (sau folosind un anumit stil) care îți place ție (sau cu care rezonezi tu sau grupa ta de vîrstă, cultură, educație, etc). Nimic altceva.

andu, daca as avea un manual de clasa noua acuma la indemina ar fi foarte simplu. din pacate nu am si creierul meu nu poate memoriza chiar toate demonstratiile absurde pe care le explicam vreo doi ani in urma la tabla. concluzia, stiu sigur, consta in faptul ca cele doua paralele pe care le aveam initial nu se intersecteaza nicidecum c.c.t.d. se mai lucreaza si cu nu stiu ce punct in spatiu. daca-mi amintesc sau gasesc o carte de-a noua, iti voi trimite prin mail demonstratia exacta. ipoteza ta este corecta, asa se defineste reducerea la absurd. in rest, ma abtin sa mai comentez ceva.

Ecaterina, în ultimul tău comentariu promiți a treia oară sub acest text că nu vei mai comenta (adică ai mai promis de cel puțin înca două ori). Chiar nu crezi că e puțin ridicol să tot promiți asta fără să te ții de cuvînt? Eu nu am nimic împotrivă să continui să comentezi dar a promite (avertiza) în felul acesta pentru ca apoi să o faci din no e ceva ce nu prea am mai întîlnit.

ai dreptate, virgil. pe siteul asta mi se pare ca ai promis si tu ceva in regulament, dar nu ai aplicat. de asta imi permit si eu sa fiu ridicola.

Nu înțeleg răspunsul tău Ecaterina și nici nu înțeleg la ce te referi. Eu ți-am spus în mod explicit ce am avut de spus. Nu am apelat la aluzii bizare.

fireste virgil, nici nu trebuie. îmi cer scuze acum ca am apelat la aluzii bizare ca să-ți răspund. îmi cer scuze pentru că am încălcat un șir atît de lung de promisiuni să nu revin. înțelege virgil, sunt copil încă și nu mă pot abține să nu intervin cînd cineva mă provoacă poate involuntar. îmi cer scuze că v-am furat din timpul dvs pretios si promit solemn cu inima pe inima pentru ultima oara ca nu mai revin pe textul acesta si nici n-o sa citesc ce comentarii o sa se faca in continuare, daca o sa se faca, decît peste o săptămînă, ca sa nu ma tenteze sa revin. o sa fac comentarii normale la texte normale. seară frumoasă tuturor.

poetul nu trăiește pentru sine nu cere, dăruiește chiar de n-are își arde inspirația-ntr-o țigare și suferă crezând că-i este bine pe-acești orfani ai lumii peste veac poți să-i iubești sau poți să îi ignori dar nu-ncerca să-i cumperi cu comori căci pentru boala lor nu este leac