cel mai greu este să acceptăm
că dumnezeu se răzgîndește
ultima dată cînd a făcut-o
l-am omorît
prea furioși
un ritual ne mai putea liniști
apele din tîmple
o declarație
un semn pentru toți
că dumnezeu nu se răzgîndește
că dumnezeu gîndește ca noi
stă alături de noi în văgăunile noastre
urăște ca noi
mănîncă la fel ca noi
își bate nevasta ca noi
se bărbierește ca noi
citește biblia ziarul ca noi
și mai ales nu se schimbă
dar nu
a trebuit să vină cu ideile lui teribiliste
ideile lui despre oi
despre pietre despre semințe
despre sînge
ca și cum pentru noi totul ar fi fost o joacă
oare cînd va înțelege dumnezeu
că trebuie să facă ordine
că toți aștia sînt niște netrebnici
gîndacii ăștia scursurile
lepădăturile ăstea fără țară
pentru care nu va plînge nimeni
pe care nimeni niciodată nu îi va căuta
la morgă
oare cînd va înțelege dumnezeu
că toți ăștia sînt amestecați corciți
că nu au sîngele nostru
pur
că dacă vrea să iasă ceva de capul acestei lumi
trebuie să fie bărbat
să se facă de temut
să dea cu pumnul în masă
cînd va înțelege dumnezeu
că nu e timp pentru alternative
pentru iertare
sau pentru o altă cale
mai bună
cînd noi toți sîntem gata să plecăm
o dată la o mie de ani
pe calea unei cruci
adevărului nostru
să îi fim
amin