Sub cerul palid
pășeam prin ploaia de frunze îngălbenite,
printre lacrimile copacilor.
Ai intrebat:
Unde este armonia orașului
cu crengile, cu norii, cu moartea?
Cu ochii umezi,
priveam la ploaia târzie,
la ploaia de frunze, de șoapte.
Într-un târziu
ți-am răspuns printr-un singur gest,
arătând spre curcubeul
ce începuse să curgă
din inima mea.
Poezie:
Comentarii
emiemi -
In opina mea asa nu.
Sixtus -
Observ ca iar sunt de acord cu emiemi. Prea "dulceaga". Dar, La Multi Ani!
nicodem -
"in opina mea", am vrut sa spun în opinia mea, Gebeleizis, textul ar fi bun pe la alti bocanci literari, dar aici, pe Hermeneia, suferă de dropică.
Gebeleizis -
La multi ani si numai bine in noul an. Văd că "nu-mi ies" versurile deloc în ultima vreme. Voi rescrie textul și îl voi transforma în proză când voi găsi puțin timp. Mulțumesc mult pentru critica sinceră.
francisc -
nu-i musai sa ti iasa. uneori iese, alteori nu. perseverenta e totul - 10 ani, asa spun psihologii
Dihania -
sunteti cam incisivi. intre voi nu va prea "ardeti". eu spun doar ca e un text (prea) trist. nu in raport cu ceva anume. oricum, texte de genul asta imi dau disconfort. de ce nu putem vedea doar fericire si voie buna in jurul nostru? un text care ma intristeaza
Sancho Panza -
Marian, mie finalul mi-a placut, insa mi se pare ca repetitia lui "cu" este deranjanta. Vezi si tu: "cu crengile, cu norii, cu moartea?// Cu ochii umezi..." iar expresia "ploaia de frunze îngălbenite" este prea comuna, aproape scolareasca, nu te supara. trebuie gasit altceva acolo. In poeziile scurte, asemenea imperfectiuni sunt extrem de evidente.