copilăria îşi face cuib pe sub coasta
din care noaptea ies pui de pradă
pentru fiecare dor ascuns sub pleoapă

fărâma de umbră râde şi plânge
pierdută în haina de om
încă ridică pe umeri castele
păpuşilor de lut

visele se sfarmă tot mai des
şi nu ştiu în ce să adun
bucăţile de suflet din mâinile căuş

între noi o umbră crestează dimineţi