un tînăr corsar îndrăgind necuprinsul
pe marea sargasselor mîndru trecea
croindu-și prin valuri cărarea de spume
cînta din ghitara și aspru zicea
- veniți că să prindem în neguri ascunse
rechinul cu colți de argint fioros
ce stîmpăr nu are și-și caută prada
cu recea privire din ochiu-i sticlos
- o căpitane strigau mateloții
rechinul acela nu trece pe-aici
mai bine s-atragem corăbii greoaie
prea pline cu aur sau navele mici
dar căpitanul visa mai departe
privind orizontul și fiece val
lăsînd corăbii să treacă în voie
ducîndu-și comoara de aur spre mal
apoi se-apleca înspre apele tulburi
- priviți cum se-nvîrte făcîndu-ne semn
rechinul cu colți de argint în adîncuri
veniți să-l lovim cu harponul de lemn
- o căpitane sînt stele nopții
striga timonierul zîmbindu-i blajin
dar el răspundea – tăcere cu toții
și stele sclipeau ca un colț de rechin
prin briza ușoară naviga fără teamă
- priviți cum înoată atît de stingher
rechinul cu colți de argint ca o lamă
veniți să-l lovim cu harponul de fier
- o căpitane sînt algele nopții
spunea timonierul privindu-l senin
dar el răspundea - tăcere cu toții
și alge sclipeau ca un colț de rechin
sub nori de furtună trecea peste ape
- priviți nu mai are de-acuma noroc
rechinul cu colți de argint să ne scape
veniți să-l lovim cu harponul de foc
- o căpitane e fulgerul nopții
șoptea timonierul cu glasul puțin
dar el răspundea – tăcere cu toții
și fulger sclipea ca un colț de rechin
dar vai sub lumina palid-a lunii
cum sta îndăzneț peste bord aplecat
țîșni un rechin din adîncul furtunii
și-l trase năprasnic în valul roșcat
- ce bestie neagră îmi sfîrtecă trupul
curmînd căutarea rechinului meu
ce forță mă trage spre-abisuri ca gîndul
ce frig mă cuprinde în suflet mereu
- căpitane rechinul cu colți ca argintul
chiar el te-a cuprins din negura nopții
privește căngile noastre lovindu-l
dar el le răspunse – tăcere cu toții
mai bine sunați din clopot de-acuma
sunați pînă mor pîn-se face senin
se potoli atunci deîndată furtuna
sunară din clopot însă foarte puțin