carmenis -
-
te aștept lângă piatra încinsă
mi-a spus Umbra
și a intrat în pielea unui
bărbat grăbit spre niciunde
ca argument mi-a zornăit
o legătură de chei monogramate
un gest inutil
oricum nu mai culeg de mult
promisiuni ofilite
am adunat atâtea absențe
încât moartea mă invidiază
și îmi calcă pe urme
dar
numai aplecându-se deasupra inimii
îmi poate fura singurătatea
Poezie:
Comentarii
există esență în poemul tău, acea
yester -
există esență în poemul tău, acea tristețe ce devine metafizică. simt ce vrei să comunici, la partea tehnică am o singură obsevație: personificarea morții și eliberarea de unele explicații. e un poem sensibil care își merită autoarea. un poem care intră sfios cu ochii triști. am citit cu plăcere!
vad aici ,si aud, o durere aproape
Vio_B -
vad aici ,si aud, o durere aproape personificata, organica. ceva împietrit într-o pozitie neasteptata.
remarc :"
oricum nu mai culeg de mult
promisiuni ofilite
am adunat atâtea absențe
încât moartea mă invidiază " si las un semn de admiratie.
Paul, ma bucura mult popasul facut,
carmenis -
Paul, ma bucura mult popasul facut, parerea ta conteaza mult pentru mine, iti multumesc , suflet ales!
Viorel, sunt coplesita! este prima mea penita pe aici, ai un suflet darnic si sensibil, multumesc mult!