lucian -
Tânărul din Nain
Abia acum am înțeles că sunt din Nain.
Am fost dus la groapă în al mamei suspin.
De toți cunoscuții și prietenii plâns.
Eu sunt tânărul înviat de Iisus.
Toată viața mi-am amintit lumea cealaltă.
Era plină de sfinți decapitați,
Răstigniți, arși și fierți în fier topit
Sau sfârtecați de animale și roți.
Lumânări de carne în flăcări.
Mama mă alăptase cu îngeri
Și noaptea tata îmi arăta stelele,
Cât de multe și de aproape sunt.
Atunci am văzut prima stea căzătoare.
Căzuse lângă poartă pe pod.
Am alergat într-o suflare și, ca un călău
Securea la eșafod, am aruncat-o în cer
Să strălucească rostogolindu-se
Peste bolta ochiului risipindu-se.
Atunci am înțeles că în Nain,
Tânărul înviat de Iisus e anonim.
Poezie:
Comentarii
Virgil -
interesant, desi am senzatia ca undeva in partea a doua se dilueaza putin as inlocui "al mamei mele suspin" cu "al mamei suspin"
francisc -
macelaria literara 2: Eu sunt tânărul din Nain. Mort. (oh.) Dus la groapă în al mamei mele suspin. (sacara mama!) Plâns de toți cunoscuții mei. (:D :D :D) Eu sunt tânărul înviat de Iisus. (eu si numai eu vezi slagar....) Toată viața mi-am amintit lumea cealaltă. (dar, toata viata si in somn si la baie dansand sub dus tot tot tot timpu) Era plină de sfinți decapitați, (desi decapitati sfiintii erau recognoscibili dupa calendar) Răstigniți, arși și fierți în fier topit (cel mai usor era fierul topit topit topit si fiert) Sau sfârtecați de animale și roți. (o, god, aceasta sfartecare ....o, freud, tata ) Lumânări de carne în flăcări. (ard in flacari -vers din anna...:) Mama mă alăptase cu îngeri (unde sanii mamei urmeaza lui freud) Și noaptea tata îmi arăta stelele, ( si in care se arata ca stelele sunt foarte multe si fara numar) Cât de multe și de aproape sunt. (aici copilu este mintit) Atunci am văzut prima stea căzătoare. (si, brusc, la nunta mea, am vazut prima stea cazatoare, magariu :D :D :D, auzi, madre? :) Căzuse lângă poartă pe pod. (chiar sub pod langa poarta -clar!) Am alergat într-o suflare și, ca la eșafod (dar a fost rau si nu am iertat-o) Un călău, am aruncat-o în cer (am ridicat-o la cer, loredana - varianta ptr lorelay) Să strălucească în continuare (sa sa sa straluceasca frumos in continuare În noaptea aceea frumoasă ( in noaptea aceea, oh, noaptea aceeea În care străluceau stelele toate. (in care- de ce nu?- absolut toate stelele (daaaa) straluceau straluceau pe intuneric Atunci. Numai atunci am înțeles (Si atunci, dupa dezvirginarea poetica am stiut, ba nu, am inteles) Că sunt tânărul din Nain. (adevarul cutremurator ca un tremendum -mai destăni)
lucian -
Profetule, mulțumesc de trecere. sunt onorat. după cum vezi, am intervenit major și am încercat să mențin densitatea textului pâna la sfârșit. nu știu de am reușit. aștept păreri noi în acest sens.
lucian -
francisc, multumesc de trecere, dar, cred, ești dezolant, lipsit de păreri și neconstructiv. nu pot lua în seamă ironiile tale amuzante.
francisc -
mai, omule, inca nu esti destul de bun ptr a avea parte de parerile mele asupra textelor tale. ca om, nu ma interesezi, stai linistit
Aritmosa -
ideea e interesantă, dar cred că ar putea fi înveșmântată în alt fel de straie. mi-a creat confuzie nehotărârea în privința scopului de a folosi rimă. ori cu rimă, ori fără. sau cel puțin în altă combinație.
lucian -
multumesc Artimosa pentru aprecierea ideii poemului. mereu m-am gândit că pe Dumnezeu îl întâlnim în fiece zi, fie la greu, fie la bine și, deși trăim această teofanie permanent, ne-am obișnuit atât de mult cu aceste întâlniri, încât au devenit banale. ca acest tânăr înviat de Iisus. în privința rimei, îți pot spune că am folosit-o atât cât am crezut că susține textul, că îl ajută, că îl pune în valoare, în sensul că, acolo unde ideile sunt legate de ceea ce am înțeles, cuvintele se îmbrățișează, rimează; iar unde vorbesc despre ceea ce am impresia că am cunoscut, lipsa rimei subliniază confuzul.
Sapphire -
Dragă Francisc, îmi pare rău că abia acum observ comentariul tău asupra acestui text. Începusem să cred că nu mai e nevoie de poliție pe comentarii; se pare că m-am înșelat. Eu cred că pe hermeneia absolut toți membrii au nevoie de comentarii, dar de unele făcute cu bună credință. Indiferent unde anume se situează un text pe o scară valorică, comentarii ca al tău (și mă refer cu precădere la al doilea) nu îți fac cinste nici ție, nici site-ului. Nici primul comentariu nu strălucește în bun simț, decât poate numai în ironie (dublă, și la adresa autorului, și la aceea a altui autor al acestui site). Nu doresc un răspuns aici, ci o schimbare a modului tău de a comenta sau răspunde, astfel încât să te încadrezi în regulament și in limitele bunului simț. Lucian, îmi cer scuze de intervenția mea tardivă din subsolul textului tău.