Un poem reusit, imi place si imaginea si tempo-ul. Un pic romantic, ii sta bine asa :-) Ce nu-mi place este primul vers acel "vest" suna atat de exact de ma iau fiori pe sira spinarii... de ce nu "vest-nord-vest"? Si totusi, de ce nu mai poeticul "apus"? Una peste alta, as scoate si legaturile ingineresti uneori inutile (cel putin in cazul de fata poemul are destula forta si nu are nevoie sa apeleze la epic deloc) si as scrie poemul meu preferat asa: (ce-i in paranteza rotunda as scoate, ce-i in dreapta as adauga :-) " o cameră cu fereastra spre (vest) [apus] un bărbat (care) mă cuprinde în brațe (ca pe) o cruce în care nu mai crede (de mult) un câine bătrân niște rafturi cu cărți fotografii pe care nu [mai] le răsfoiesc (niciodată) câțiva oameni cu adevărat importanți nopțile din care îmi țes (mereu) înnoită plasă de fluturi * miroase-a duminici presărate la poarta bunicilor înfășurată în numele meu o femeie trece (acum) un pod (spre) [catre] tăcere din gleznele ei se desfac ierburi moi câteva strigăte îi aleargă pe urme ca o minge de păcură * sub copitele gândului drumul rămas își deschide scorbura gurii " Si una peste alta, un poem valoros. Aprecierea mea.

dilul... dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Penita este pentru ultimele doua parti ale textului, unde inovatia si impresia artistica sunt mai puternice.

premiu pentru cea mai misterioasa si metafizica imagine care mi-a fost dat sa citesc in ultima vreme

Adriana, nici chiar neschimbat nu-s, stai linistita... Oricum, sper ca macar v-ati distrat (daca am inteles bine aluzia)... cand scriam cel putin pe tine mi te-am imaginat razand copios :-) Andu