Virgil -
î și m
întuneric și mîini incomod
așezate acolo unde nu-și au locul
jocul respirațiilor noastre
sacadate lovituri în coșuri de oase
carnea unor trenuri fugare
în noapte lovește un ciocan mîini
pe grinzile aspre dureros
încrucișate pînă la absurd
gîndurile mele ce nu mai pot fi
șoapte gîndurile tale scrise cu dinții
în mine ca o turmă cuneiformă
încordate fibre și fire oase și ochi
mîini în mîini pînă dincolo
Poezie:
Comentarii
ce de m in atata î
vladimir -
Multe formulari poetice reusite: "carnea unor trenuri fugare" "grinzile aspre dureros încrucișate pînă la absurd" "gîndurile tale scrise cu dinții în mine ca o turmă cuneiformă" As termina poezia la "încordate fibre și fire oase și ochi mîini în mîini pînă dincolo"
ai dreptate, Vladimir
Virgil -
Ai dreptate, Vladimir. Si eu am fost nemultumit de acel final si simteam nevoia sa il tai cu brisca. Multumesc pentru confirmare si pentru citire. Ca intotdeauna.
citire
bobadil -
Am citit aici un poem de exceptie si as fi dezvoltat mai mult asupra sa desigur incluzand si aprecierea mea sincera cu o penita aurie daca nu m-as fi impiedicat de aceasta "turma cuneiforma"... de ce "turma"? Mie mi se pare ca "turma" diminueaza efectul scrierii cuneiforme, contradictia nu mi se pare la locul ei asezata. Daca ar fi sa ma intrebi pe mine :-) stiu ca nu ai s-o faci de aia rad... eu as fi legat "cuneiforma" de ceva mai puternic, de exemplu o "semnatura" sau "iscalitura", iar daca voiai sa te intorci atunci mai aveai "cireada" care suna mai viu mai pozitiv decat aceasta "turma"... degradanta.. in opinia mea desigur... Scuze de dizertatia poate exagerata dar asa patesc cand citesc un text bun la care gasesc o chichita care nu-mi da pace :-) Andu
ok, Andule
Virgil -
ok, uite ca te intreb pe tine. De altfel nu am absolut nici o problema sa intreb pe nimeni si nu am absolut nici o antipatie sau dispret fata de tine. Si nici nu ma consider atit de sus (de fapt nici nu ma consider sus fara comparativ) incit sa nu pot fi atent sau interesat fata de ce spun altii despre ce scriu, spun sau fac eu. Asta ca sa ne eliberam de prejudecati. Acum back la obiectul discutiei. Eu cred ca in acest caz cuvintul turma este un exemplu excelent despre cum "the beauty (or the ugliness for that matter) is in the eye of the beholder". Adica daca ma intrebi pe mine cuvintul cireada mi se pare mult mai "derogatoriu" (exista cuvintul asta in romaneste?) decit cuvintul turma. Este absolut o chestiune de perceptie personala. Si poate e legata si de animalele pe care eliptic le implicam acolo. De exemplu, pentru mine turma este in primul rind de oi (desi nu in mod exclusiv) iar cireada este mai ales de vaci (sau vite cornute). Nu cred ca prea poate fi folosita notiunea de cireada decit il tangenta cu vitele. Ok, iar cind ma intrebi pe mine ce animal mi se pare mai "curat", mai putin neplacut, sint nevoit sa iti spun ca prefer oaia (sau oile). Evident, la intrebarea de ce nu am folosit "semnatura" sau "iscalitura" in asociere cu "cuneiforma" cred ca raspunsul esta ca cred ca ar fi aparut un oarecare grad de redundanta sau pleonasm. Pentru ca "cuneiforma" este prin definitie o scriere, iar semnatura ar fi implicat oarecum acelasi lucru. Si mai e ceva. "Turma [aceea] cuneiforma" apare acolo ca un fel de urme de dinti, de muscaturi. Urmele marunte ale copitelor unei turme de oi aduc mai mult a semn cuneiform (si poate chiar a urme de dinti) decit urmele copitelor unei cornute. Si apoi o vita cornuta mi se pare prea violenta, prea greoaie, etc. Chestie de perceptie, asa cum ti-am spus. Cam acesta este raspunsul meu, pe care sub forma asta extins explicativa il ofer foarte rar, recunosc. Oricum, multumesc pentru citire si pentru opinii.
.
bobadil -
Multumesc si eu ... cine spune ca autorul nu trebuie sa explice? Eu zic (iar aici avem chiar un exemplu) ca dialogul direct pe un site de literatura cum este Hermeneia ne poate oferi prilejul unor discutii pline de miez... cu insusi (insasi) autorul (autoarea). Priceput punctul de vedere Virgile (de fapt punctul de scriere, necuneiforma :-) Andu
inversiunile...
a.a.a. -
O observație de ordin stilistic: inversiunile nu sunt deloc recomandate în versul modern. (sacadate lovituri / dureros încrucișate) Totodată, acel "șoapte gândurilor tale", pe lângă faptul că sună desuet, ca să nu spun clișeic, este prea liric față de rest, deci pică așa, ca dintr-un alt film. Finalul este slăbuț. O simplă părere.
AAA
Virgil -
AAA, nu ascund ca multumesc pentru observatiile facute. Intemeiate. Aveti dreptate si cu privire la final, e ca un avion care aterizeaza prost. Va mai trebui sa lucrez acolo. Sau poate chiar sa renunt la ultimul vers.