abia am deschis ochii, și din motive de oboseală plăcută am zis să mă recreez puțin pe Hermeneia. iată că o fac cu textul tău care mi-a adus un zâmbet de zile mari pe buze. aaaa... nu sunt misogin:) nu te gândi la asta dar ai un sarcasm trist care e cu două tăișuri. poemul îmi place pentru ironia lui, frazarea benefică ideii și limbajul eliberat de ticuri+ balast, însă am o reținere la ultimul vers, acolo unde pui "fericirea", care este un substantiv călărit de a ajuns gloabă în zilele noastre. dacă vrei un poem la care să te reprezinte deplin poți încerca să îl modifici. eu aș fi zis ceva ceva în genul...:"uneori starea de ok exagerată poartă mărimea 44", dar pentru că întregul merită, las semnul meu de evidențiere cu drag, Adela, și încrederea că nu am deranjat. doar am foit un pic lucrurile:)