M-am născut la Făgăraș, regiunea Stalin
Sacul de porumb costa două trilioane de lei
„Zdravstvuite!” silabisea mama
Învățând limbi străine, învățând lupta de clasă
„Zdravstvuite!” silabisea tata, învățătorul
Blând, aerian, venit de la strânsul cotelor de prin sate
„Zum Teufel!” spunea vecinul, fost grănicer al imperiului în Drei und Zwanzig Regiment
„Dacă vin americanii ce faceți, pe unde scoateți cămașa?”
Doar iubita mea Annemarie nu spunea nimic
Privea cerul pe care trecea încet o cometă ciudată
Asculta vântul trecând prin țevile subțiri ale oaselor
Și gândea în sinea ei, și zicea în sinea ei:
În curând câmpia va fi înghițită de orașe
Marea va fi înghițită de orașe
Va ninge cu stronțiu, cu bariu
Cu nitrotoluen, cu raze beta, omega, gamma
Tu mă vei uita
Leii vor înghiți leoparzii, leoparzii
Vor înghiți tigrii, tigrii vor înghiți râși și pantere
Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc
Un cărăbuș uriaș va tăia cu mandibulele lui orizontul
Tu mă vei uita
Orașele vor înghiți marea
Va rămâne doar o lumină, o lumină sub parietalele mele
Singura poartă de fugă, singura poartă de fugă.
Comentarii
dacă nimeni nu îndrăznește...
Sancho Panza -
am tot sperat că un coleg cu un condei critic mai bun decât al meu va interveni sub acest text. dar văd că nu s-a întâmplat. și mi se pare o nedreptate ca el să aibă doar 17 accesări. pentru că aici e poezie...de fapt, este o era întreagă coagulată într-o poezie. o era cu alienările sale, cu perspectivele sale înnegurate, cu impactul pe care ea l-a avut asupra omenescului. un poem de excepție.
iată
aalizeei -
și eu am sperat și iată nu am fost dezamăgit pentru că a venit colegul cu pan(z)a critică. între timp am tot citit poemul de nu știu cîte ori, trei sferturi îl știu pe de rost. e nevoie să spun mai mult?
Epoca bolșevizării
citadinul -
Distinsă Adriana Lisandru vă mulțumesc pentru faptul ca ați citit acest poem. Fiind eu un "old man", copilaria mea a coincis cu perioada bolșevizării României de către sovietici. Credința mea este că poezia nu trebuie să planeze doar în spații evenescente ci, câteodată, poate îndrăzni să plonjeze în istorie. Părinții mei, învățători români fiind, au fost obligați sa învețe, în 1948 - la seral - limba rusă, și asta în mod inutil, pentru că la clasă, în școala generală, nu se preda limba rusă. M-am temut că poemul nu va plăcea, pentru că mai tinerii mei confrați vor face mai greu conexiunile și, în fond, puțin le pasă de acei ani foarte îndepărtați. Vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru "peniță".
O siluire a identității românești
citadinul -
Domnule Vlad Tulbure vă mulțumesc și dumneavoastră pentru faptul că ați remarcat poemul. Recunosc că aceste texte, care încearcă să cuprindă în ele un arc de timp, sunt receptate cu dificultate sau îi lasă indiferenți pe mai tinerii mei confrați, mulți dintre ei abia trecuți de vârsta adolescenței. Probabil că pentru a fi înțeles trebuia să dau niște note de subsol, să explic ce înseamnă "zdravstvuite" și în ce limbă, probabil că ar fi trebuit să dau traducerea cuvintelor din germană etc. Până la urma mi-am asumat riscul și am publicat poemul așa cum se vede. Încă o dată mulțumiri.
de remarcat
alma -
Acest text este unul demn de adaugat in lista de pe prima pagina, cea a textelor remarcate.
Nu depinde de mine
citadinul -
Distinsă Alina Manole, simplul fapt că dumneavoastră sunteti de părere că acest poem merită să fie postat la rubrica "texte remarcate" prețuiește pentru mine mai mult decât postarea însăși (efectivă). Vă mulțumesc! Oricum, constat că textele de la rubrica amintită de dumneavoastră "zac" acolo de vreo două săptămâni. Vă doresc mult bine.
citadinul
Virgil -
Mircea, esti dragut sa imi explici si mie ce intelegi prin expresia "textele de la rubrica amintită de dumneavoastră "zac" acolo de vreo două săptămâni". Iar ca sa fie mai util (pentru mine) raspunsul, poti sa imi spui ce ai vrea tu sa "faca" textele astea? Just curious.
la începuturi
citadinul -
Dle Titarenco, dacă imi amintesc bine, atunci cand ati lansat "Hermeneia", creațiie de la rubrica "texte remarcate" erau rulate săptămânal. Constat acum,la revenirea mea, dupa doi ani de absenta, pe site-ul pe care îl patronati, că aceste texte "remarcate" sunt menținute acolo o perioadă prea lungă și sfârșesc prin a plictisi. Și nu spun asta pentru că aș aspira să figurez eu acolo. Dar mi s-ar părea normal să existe o regula: să fie menținute acolo o săptămâna,maximum doua; așa mi s-ar parea rezonabil.
texte remarcate
bobadil -
Parera mea este ca acest text este un poem reusit, l-am citit "la rece" deci "fara conexiuni" asa cum insusi autorul banuieste ca va fi el (poemul) citit de "mai tinerii confrati" - o eroare care ar fi destul de grava zic eu, de ambele parti. Placut lecturii, poemul sufera totusi de anumite cadente desuete (in partea sa metaforizanta) dar mai ales de o rupere prea brusca -in opinia mea- dintre partea sa epica si cea lirica. Autorul mizeaza mult pe farmecul naratiunii in detrimentul pasei magice care poate ar fi trebui sa fie scoasa mai mult in evidenta... aceasta magnifica transcedenta a timpilor. Cat priveste rubrica de texte remarcate sau orice tine de site-ul Hermeneia va recomand sa nu va mai obositi sa incercati sa faceti vreo propunere, sa sugerati ceva, in orice mod ati face-o, orice cuvant ati rosti va fi rastalmacit de acest om bun la suflet, dotat cu talent si cu inteligenta care este Virgil Titarenco dar care nu va putea niciodata sa mai se indoaie de sale pana la pamant sau sa faca un spagat intelectual. Virgil Titarenco este un spirit fixat domnule Sandru, daca intelegeti ce vreau sa va spun. Sa nu insistam deci in aceasta zona. Multumesc pentru lectura si va mai astept cu texte pe aici
Mai puțin și mai rar
citadinul -
Domnule Andu Moldovan, poate ca aveti dreptate în ceea ce priveste cele două părți ale poemului meu. Cât despre domnul Virgil Titarenco, am văzut, într-adevăr că are o inflexibilitate de "patron". Personal l-aș sfătui să scrie mai puțin și să publice și mai puțin, pentru că asistăm la o adevărată inflație de texte ale domniei sale, unele dintre ele mai puțin reușite. În plus, pentru că dumnealui e bos-ul, își asigură întotdeauna, timp îndelungat, un loc la prima pagină. L-aș sfătui, de asemenea, să nu se iluzioneze (să nu se mintă pe sine) în legătură cu calificativele și ratingurile înregistrate de poeziilele domniei sale, pentru că multe scoruri și "penițe" îi sunt acordate din obediență și lingușeală de către tinerii și "sperioșii" noștri confrați de site.
părere
yester -
un text care mi-a plăcut, Mircea Florin Sandru. Nu îmi place însă tonul cu care vă adresați sfătuitor, ca și cum posedați o vechime respectabilă pe site. Mai cititți, mai priviți cu atenția încordată și veți observa că nu se poate judeca aprioric nimic.ceea ce un om inteligent ca dvs. trebuia să știe. pentru text aș acorda o peniță , dar a primit deja una.
&
yester -
când spun vechime mă refer la activitate. în schimb dacă ați fost un cititor fidel al Hermeneii, acest fapt poate fi privit ca fiind pozitiv, dar și negativ. neimplicându-vă, cred că judecățile dvs. pot fi anulate prin simplul fapt că nu ați făcut nimic ca să împiedicați ceea ce eu cred că este o părere mai mult decât subiectivă, ca să nu zic eronată. vă citesc cu plăcere.
domnilor
Virgil -
... nici nu vă dați seama ce mult mă bucură pe mine faptul că vă angajați ăn discuție, polemică sau cum vreți să o numiți. eu o numesc benefică. chiar daca prin diferite colțuri poate nu e neaparat extrem de corectă și nici foarte amabilă cu persoana mea. dar, cum zice Scriptura, nu e asa domnule Sandu, "din bataia laptelui iese smîntîna”. din conflictul de idei iese valoarea. am mai spus și mă voi repeta (oricît de pașoptist ar suna expresia asta), pe mine mă bucură cînd oamenii publică texte din ce în ce mai bune și care împing granițele inovației la maxim, mă bucură cînd se comentează, se critică și se polemizează abitir, și mă bucură să văd că Hermeneia nu este o mahala a mediocritații în care doar se urmaresc succese virtuale de minut (ca prin alte părți) ci mai degrabă te poți aștepta la o tensiune a pretențiilor. este evident că nu e posibil să ai calitate extraordinară tot timpul și la fiecare dar procesul este întotdeauna mai important decît produsul. în timp, daca vom promova exigența cu noi înșine și cu alții, rezultatele nu au cum să nu apară. este în natura lucrurilor ca dacă te straduiești, cu mijloace reduse și in atmosfera critică, să se întîmple poezie, literatură. domnule Sandu, eu nu am pus decît o întrebare. nu a fost un reproș, așa cum prost sesiza Andu. oare cînd se vor vindeca românii de suspiciune...
E mult, e puțin?
citadinul -
Domnule Paul Blaj, am publicat primul meu poem pe "Hermeneia" în aprilie 2006 (acelasi an în care ați "apărut" pe site si dvs.) Am, cum se spune, o "vechime" de mai bine trei ani. Dar asta nu are nicio legătură cu dreptul la opinie. Dumneavoastră faceți un raționament de genul următor: dumneata nu ești dintre cei mai vechi pe site, deci "ciocu' mic". Părerea mea este că și un novice, care a debutat în urmă cu o lună, are dreptul să-și exprime un punct de vedere. Aici nu suntem într-o cazarmă, unde împotriva celui care "mișcă în front" se iau măsuri de retorsiune. Literatura este prin excelență un teritoriu al libertății și orice încercare de a o îngrădi miroase a autoritarism.
revin mai clar Mircea
yester -
sper că ați citit ce înțeleg eu prin vechime. Nu poți spune cuiva care a construit o casă iar tu l-ai urmărit în tot acest timp: la sfârșit vii și zici ceva de genul : nu îmi place. deci: cred că altul era momentul când având această vechime de urmărit ce se petrece pe acest portal literar ar fi trebuit să interveniți.
Am dreptul să mă pronunț
citadinul -
Domnule Paul Blaj, am și eu mica mea contribuție la evoluția calitativă a acestui site, prin poemele (câteva zeci) pe care le-am publicat și prin comentariile - e drept puține - pe care le-am făcut la adresa versurilor unor membri ai site-ului. Dar nu sunt de acord cu comparația pe care o faceți: "dacă n-ai contribuit la construcția unei case n-ai dreptul să spui dacă e frumoasă sau nu". Nici dumneavoastră n-ați contribuit la construcția Turnului Eiffel, dar cu toate astea nimeni nu vă împiedică să spuneți dacă vă place sau nu. Pentru a aprecia gustul unei omlete nu e neapărat nevoie să fii găină.
Mircea
yester -
ideea era că altul era momentul când având această vechime de urmărit ce se petrece pe acest portal literar ar fi trebuit să interveniți. la turnuri nu mă pricep vă las pe dvs. despre omletă: după ce o mâncați am o întrebare: dvs. beți cafeaua sau plimbați cafeaua? asta ca să nu o luăm prin dumbrava minunată.glumesc desigur.sau poate nu...
Lirism veritabil
Dorel -
Să ne întoarcem la text. Un poem frumos, care poartă amprenta unui poet veritabil, cum este Mircea Florin Șandru. Un poem care are ritm (ca întreaga sa poezie), un ritm care se amplifică treptat și te atrage în vârtejul lui, cu aceeași putere de seducție cu care atrage și cuvintele. O mostră veritabilă de lirism de substanță gravă, care-și atinge ținta: catharsisul.
Bun asa
vladimir -
Text bun... desigur ca orice text mai poate fi lucrat (de ex. "pe care trecea încet o cometă ciudată") insa eu sunt de parerea ca micile imperfectiuni au farmecul lor si nu trebuie sa ne stea in calea "degustarii" unei poezii de calitate. Trebuia insa, romani fiind, ca atunci cand suntem in atentie sa zicem si ceva de rau de al din capul mesei... dar si asta face parte tot din farmecul dulce-amarui al firii noastre.