marlena -
în setea mea se îneacă deșertul, la soif
המעין האיטי
המעין התלול
עלה
מול המדבר.
בגרון צפוף המקום לצימאון
הגולש
ומציף את הגוף
כאסון קדמון
המחדש בתוכי
את עברו הסלעי.
în mine
coboară deșertul
se îneacă în setea mea
înghit setea
izvorul lent
izvorul abrupt
urcând
împotriva deșertului
în mine
nu e destul loc
pentru setea
care inundă corpul
reînnoind catastrofa
primitivă
a trecutului ei terestru
dans la gorge
descend le désert
se noie dans ma soif
la source lente
la source abrupte
montant
contre le désert
dans la gorge
pas assez de place
pour la soif
qui déborde
inonde le corps
renouvelle
la catastrophe primitive
de son passé terrestre
Lingua:
Comentarii
Virgil -
interesanta zugravire a "mineralitatii" mortii sau originii noastre din "tarina si cenusa" si asocierea ei cu setea ca un semn perpetuu al adevaratei noastre naturi
Ela -
Un poem care îmi amintește de o carte și un film: "Femeia nisipurilor", de Kobo Abe; aceeași stare de pierdere în tine însuți, aceeași sete într-un deșert al vieții-morții, în care singura respirație posibilă este izvorul spiritului, spre creație. Interesant, dar mai ales uimitor cum motivul nisipurilor și al apelor capătă atâtea sensuri sub modelările tale de vers, Marlena... N'oublions jamais...