last bohemian

imaginea utilizatorului Virgil
...

recunosc sînt poetul pe care
îl ascult tot mai rar și aștept
mai degrabă să tacă
să nu fie-n stare
să trezească în mine poetul ce moare
cu un ultim refren
desuet

nu mai sper în acele iluzii
în cuvinte rostite emfatic și gol
nu mai vînd decît
poate aluzii
învechite ilustre enorme confuzii
dintre mine și
ultimul rol

în ecou se aude cortina
coborîtă acum o mie de ani
eu portarul
ce stinge lumina
eu nebunul ce visează regina
între asul de treflă
și găleata de bani

Comentarii

Bună idee,

Bună idee, bun poem, chiar mă gândesc să trec pe viitor direct la provocări :-) nu de altceva, dar să ridicăm nivelul... Are însă ceva balast, chiar în incipit acel 'recunosc' mi se pare superflu și indecent dpdv poetic, de parcă cineva te-ar acuza, ar fi și asta o opțiune desigur, dar restul poemului nu susține această abordare. 'moare cu un ultim refren desuet' e mult balast aici, cum poți muri decât cu un 'ultim refren' mai zici unu' din sicriu? Apoi 'cuvinte rostite emfatic și gol'? sincer, nu ți se pare ceva nelalocul ei în această exprimare, forțat? fără substanță?
Finalul este reușit, are o tușa post-modernistă destul de vivace și un dram valoros de ironie, de fapt de auto-ironie (mi se pare că autorul începe să lucreze în această direcție și chiar salut această abordare), păcat de celelalte chestiuni pe care le-am subliniat... nu știu dacă poemul poate fi îmbunătățit sau ar trebui rescris dintr-o altă perspectivă a prozodiei
Margas

mulțumesc pentru observații. nu

mulțumesc pentru observații. nu cred că sînt de acord însă cu unele dintre ele. de exemplu „recunosc” de la început poate fi și un dialog cu sine. iar indecența poate fi și o concluzie subiectivă, născută dintr-un anumit gen de prejudecată. a considera că oricine își începe așa un text (fie că o face la modul personal, fie că vorbește din perspectiva unui eu poetic) manifestă un gen de indecență poetică mi se pare puțin cam neglijent interpretat (sau simplist). dar asta, evident, este rezerva mea. mai ales că nu înțeleg cum ai ajuns la concluzia că „restul poemului nu susține această abordare”. următorul comentariu chiar că nu l-am înțeles. am senzația că nu ai argumente și ai început să te legi de adjective. nu îți place cuvîntul ultim? sau desuet? hai sa fim serioși. mă tem că ai citit în grabă.
care este baiul cu „emfatic și gol”? de ce nu spui că nu îți place sau că sună prea „clasic” pentru gustul tău? dar a spune „forțat, fără substanță” mi se pare, nu știu cum să spun... cam „emfatic și gol” (sic!)
am senzația că îți plac numai lucrurile acide, vitriolice, mușcătoare. și nu e o problemă să ai „momente” cînd simți nevoia după așa ceva. dar a face judecăți de valoare în virtutea a ceea ce eu aș numi un moft, mi se pare relativ superficial.