nu știu cum se va răsuci lumea pentru tine
dacă am aștepta amical vapoarele împreună
marinarii cheflii și briza aia
care să ne umple nările cu viață ieftină și frumoasă
dar ne retragem încet în farmacii
în sugestii de scenă
printre rafale ne mai spunem o vorbă bună
aceasta cade adânc
cum cad plicurile de ceai
în apa fierbinte
ne mișcăm fără sfori pe acest nisip drag
poate că ai ceva
strălucitor și secat
sau poate că lumina are un alt unghi pe obrazul tău
mai delicat decât o strângere de mână
între doi prieteni
dacă aș avea o alifie pentru extenuare
pentru serile când zac în aluminiul unor idei
uit mereu că sunt departe
mai departe decât un străin care te întreabă cât e ceasul
și plaja se varsă într-o uniformă de soldat fără cauză
în timp ce eu
mă văd gol într-o secundă tăioasă
Comentarii
Paul...
Madalina Cauneac -
pentru ca sunt un soldat sarac si fara cauza iti multumesc ca mi-ai creat uniforma.:) nu m-as fi asteptat la gestul asta asa de frumos, amice drag, cu atat mai mult cu cat poemul este unul intradevar exceptional ( si aici incerc sa trec cu vederea ceea ce scrie in subtitlu). exceptand partea asta "între doi prieteni/
dacă aș avea o alifie pentru extenuare" unde mi se pare ca lipseste ceva care sa lege versurile, textul este poezie curata. fie vorba intre noi, as fi dat si o penita, daca era, insa m-as fi abtinut, sa nu creada lumea ca-i pentru mine si nu pentru text.
gata, tac!:))
îmi place
yester -
să cred că între noi au dispărut de mult formalitățile, Masha... în plus pot spune că am descoperit un om talentat, sensibil și frumos. Deci a fost o bucurie pentru mine să scriu acest poem, pentru că nu pot scrie ce nu simt dar pot simți ce nu scriu:) Îmi place obervația ta. Am să-i dau ocol zilele acestea să văd ce e de făcut. Cu drag mulțumesc la rândul meu...