Ochiu-mi mândru că te poate privi

imaginea utilizatorului Ram

Sunt aici
așezând geometriile in emisfere:
sus culorile,
jos sunetele,
apoi ocrotindu-mă eu și cu tine,
apoi despletindu-te tu și cu mine,
în aceeași blândă stupoare.

Ia-mă cu-argintul curgându-mi pe coapse,
pictează-mă tinere zeu
foșnitor, înverzit
de cu noapte.
Ascultă,
sunt ovalul din cosmosul tău,
aceeași sonoră pornire
ce-o cresc cerbii-n păduri, în înalt.

Îmi spui:
ia oglinda - privește-mă.
Mă supun,
drag stăpân.
Mă privesc,
drag stăpân.
Mă aștept,
drag stăpân.
Îmi desfac imaginea-n palmă,
ochiu-mi mândru că te poate zări,
mâna-mi tandră ca te poate dori,
gura-mi caldă că te poate rosti.

Sunt aici așezând
dorul meu într-o mare,
marea mea să coboare
să se-ntoarcă-n izvoare
'ntr-ale tale hotare.

Comentarii

Ramona, Cum vă spuneam într-un comentariu la poezia dvs. anterioară, e deranjant faptul ca semnați, ca la armată sau ca la catalog, Iancu Ramona și nu Ramona Iancu. Cum vi s-ar părea să citiți poezii de Eminescu Mihai, Bacovia George, Blaga Lucian, Stănescu Nichita ș.a.m.d. Tradiția literară a instaurat niște reguli, pe care dumneavoastră, cu nonșalanță le ocoliți. Nu este adevărat că nu mai puteți face nimic, deoarece, odată cu prima înregistrare, lucrurile sunt "bătute în cuie". E suficient să trimiteți un e-mail directorului Hermeneia.com, dl. Virgil Titarenco, și dânsul va opera modificarea (inversarea) necesară. În ceea ce privește poezia dumneavoastră de mai sus, cu regret trebuie să spun că mi se pare cam desuetă.

...eu afirm: scriitorii sunt liberi a-și semna textele cum vor ei , chiar majusculele fiind neglijate de către unii. Eu cunosc această lume ca fiind departe de șabloane[oare nu a devenit un șablon chestiunea cu prenumele înaintea numelui? (la urma urmei, ce-mi pasă mie, scriitor de valoare, cum semnează semenul meu?!!)]... asta ca un exordiu al comentariului meu pe text. pentru: apoi despletindu-te tu și cu mine,/ în aceeași blândă stupoare...sunt ovalul din cosmosul tău,/ aceeași sonoră pornire/ ce-o cresc cerbii-n păduri, în înalt... Îmi desfac imaginea-n palmă, cât și pentru ideea prefigurată dintru începutul poeziei... continuată mai apoi subtil... Sunt aici așezând geometriile in emisfere: sus culorile, jos sunetele,... cuvintele mele de bine și de lumină. Și cum spui tu: "sus culorile":), acestea au fost sunetele.

imaginile se descopără în palmă de către cei ce ghicesc acolo, ceea ce este o dovadă că în palmă, pentru unii, purtăm o oglindă. poemul tău îmi amintește de Cătălina din Luceafărul eminescian sau de fetele cucerite de acel fermecător Sburător...