Neînduplecat ca zeii
deplin liber
ticălosul care te face să sângeri
nedrept de fiecare dată,
măşti false
în ziua marelui îngheţ,
orbita cinică a unei suite de Bach.
Voi trăi astfel, zile frumoase
în locuri de vis
iubiri splendide, perfecte şi
i-re-pro-şa-bi-le.
O viaţă perfectă.
Poezie:
Comentarii
Nu am reuşit să trec din prima
a.a.a. -
Nu am reuşit să trec din prima în a doua unitate - tematic vorbind - dar o să mai încerc. Personal, simt o degajare a unei răzbunări (la nivel de gând) în prima strofă. Altceva nici nu mai este acolo, pentru mine, evident. Poate aşa se justifică şi sensul pe care l-am decupat.
Piesa e superbă. Am ascultat-o până am făcut o obsesie pentru ea. Am folosit-o şi ca moto pentru un text. Absolut perfectă :)
Salutări!
Uuuu,
Călin Sămărghiţan -
Uuuu, legătura e una foarte-foarte strânsă. Nici vorbă de răzbunare; e un imens, colosal, cosmic cinism. Apoi e ironia absolută a acelui cinism. Dar, însă, ci: abia de aici încolo e chemat cititorul să se poziţioneze faţă de ea. E greu. E greu şi pentru autor acolo.
Nu o văd ca pe o poezie de stare. Ci ca pe o poezie înconjurată de stări.
Da, piesa e magnifică. Aici e doar un fragment.
Mulţumesc că ai trecut. Eram foarte curios de păreri.