ador depourile mici din care îmi făceai uneori semne
după ziduri mari stăteau trenuri negre trenuri cu aburi

dar a venit iarna peste ele memorez chipul unei bătrâne
cu aură miros o garoafă vopsită pe margini albastru

sunt cald ca un egrete în aer și mă ridic din milioane
de respirații tu vii mă iubești în sărbători fără nume

în garaj deschid misive cu urme de cărămidă ele pot
fi romanțe ale gangurilor pustii pahare verzui ciobite

se pune ceața și ninge mărunt pe marmurile din bellu
printre ierburi zăpada e o mireasă la braț cu tatăl ei