micul război de pe scară

imaginea utilizatorului avelea
avelea -

bătrânele din bloc îşi uitaseră ochii
pe clanţa uşii de la intrare

ele ştiau precis
  la ce oră ies
    la ce oră mă-ntorc
      şi cu cine

ele ştiau că fata pe care o invitam seară de seară
în apartamentul meu
consumă apă, gaz, curăţenie pe scară
şi trebuie trebuie urgent trecută la întreţinere

au sunat de câteva ori la uşă,
dar făceam dragoste ascunşi într-o scoică din acvariu,
aşa că nu le-am răspuns

m-au reclamat la preşedintele de scară

în replică, am pus un afiş
deasupra uşii de la intrarea în bloc:
    declar pe propria răspundere
    că în apartamentul treizeci
    locuiesc două sute de persoane

care priveau ca trăznitele,
care mă puneau chiar pe mine să le citesc ce scrie,
pentru că era prea sus

două luni s-au chinuit să desprindă hârtia aia,
timp în care au mai murit câteva dintre ele,
iar cu restul am semnat un armistiţiu

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

Într-adevăr, o situaţie foarte

raulcoldea -

Într-adevăr, o situaţie foarte faină descrisă aici, îmi place cum reuşeşti să o poetizezi şi în acelaşi timp să îi păstrezi dramatismul. Nu ştiu dacă în strofele 2 şi 5 era necesară aşezarea respectivă, eu unul nu o prea înţeleg sincer, dar mă rog...nu e un minus foarte mare în opinia mea. Acolo la "care "priveau, mă gândesc că ar merge o formulare mai naturală, "unele priveau, altele mă puneau". Zic şi eu. În fine, îmi place foarte mult pentru că surprinde şi comprimă o idee destul de consistentă, că discursul are naturaleţe şi că această calitate este susţinută de formule poetice ca cea din primele două versuri şi în special de o atitudine pe care eu o consider necesară în poezie, o atitudine a scriitorului faţă de lume, un mod special de a o vedea.

as renunta la "ascunşi într-o

Virgil -

as renunta la "ascunşi într-o scoică din acvariu" - imi suna prea metaforizat pentru restul textului
de asemenea, trecerea de la strofa antepenultima la penultima mi se pare cam ambigua si are prea multi de "care"
in rest, un text bun.

mie imi place abundenta aia de

caminante -

mie imi place abundenta aia de "care", da o nuanta jucausa, face ca discursul sa nu fie luat in serios printr-o modalitate folosita in vorbire (mi-a amintit de marin moraru, desigur, fara a face trimitere acolo; are insa acel ceva hatru). din acelasi motiv imi place si ascunzisul din scoica, parca razi in felul asta de babele carora le-ai spune-o asa raspicat doar ca sa faca ochii mari si sa le cada plasele din mana.
nu cred ca a doua steluta ar fi prea mult la textul asta, e original, iese suficient din sabloane, atrage atentia asupra autorului; deci pentru mine - descoperire.