Două observații am de făcut. 1. O singură frunză în făraș pare neverosimilă. Aș fi spus "frunze". 2. Parcă e prea mult două imagini într-un haiku. Una din ele merită să trimită pe o pistă de lectură care să implice afectiv cititorul, să-i transmită o rezonanță umană... Dar, ca schițare a unui moment autumnal, ca și caligrafiere cu mână sigură din câteva tușe a unei senzații vii, luminoase, haiku-ul mi se pare reușit.