.
Toate verile-s târzii,
aproape de iarnă dăm ceasul înapoi la timpul soarelui.
Apoi încă un ocol de planetă,
încă un frig lepădat în pături.
Vom crede că e mai albastru
vom şti că e mai aproape
vom inventa colinda perfectă
să ne aducă aminte.
Vom crede că nici nu suntem de pe pământ
şi că ne-am transformat
direct
în ciocârlii.
Poezie:
Comentarii
parere
Virgil -
nu stiu de ce dar eu as fi inlocuit:
"Vom crede că e mai albastru
vom şti că e mai aproape"
cu:
"Vom crede ce e mai albastru
vom şti ce e mai aproape"
si fara "care" in "care să ne aducă aminte"
Este
Călin Sămărghiţan -
Aș rămâne la ”că” în primul caz, ca să păstrez deplin ambiguitatea. În cel de-al doilea caz, într-adevăr, fără demonstrativ pare a fi exact în ton. Mulțumesc.
Vom crede, nu acum, doar atunci
Călin Sămărghiţan -
Mulțumesc. Deocamdată cu ”nici” îmi sună mai bine. Și da, viitorul e un timp cu care poezia se poate juca foarte ușor, mai ales în cazul verbului ”a crede”. Interesant că ai spus ”resemnat”, este și o nuanță de așa ceva acolo.
ora oficială de iarnă
bobadil -
Frumos... și chiar mi se pare originală acea metaforizare a trecerii la ora de iarnă.
Rotund acest poem domnule dumneavoastră poetule.
Aș renunța totuși la acel 'direct' din final și nu oricum ci 'în totalitate' (inginerește vorbind acum) ca să nu mă trezesc din plăcerea unei lecturi cât se poate de rafinate.
O peniță mai nou inexistentă pe Hermeneia din partea mea.
Andu
Dumneavoastră poete știți ora, că mie mi-a stat ceasul
Călin Sămărghiţan -
Onorat de trecere și popas. Da, probabil că specia noastră ține ca măcar iarna să revină la timpul normal al soarelui. Se pare că noi hibernăm vara. După ce că am inventat ora, am mai inventat apoi ora de vară. Aștept cu nerăbdare inventarea orei de joi.
Inițial era ”direct” deoarece mă gândeam că s-ar prea putea ca vreodată-atunci să ardem etapele și să sărim direct la final, și până la ciocârlii să nu ne mai tooot transformăm în multe alte dumneavoastră-lucruri.
Mm, mi-a picat bine vizita asta.