Cu fiecare cuvânt încerc o căutare de sunete
ca o muzică-n surdină în odăile timpului
aştept să aud paşii cu care măsori adevărul
când urci scările în casa sfinţită de duhuri.

Nemurirea se plimbă prin trupul tău de magnolie
cu trasura pe drumurile nopţii cu lună,
vor veni dimineţile cu înrourări limpezi
vom rămâne aici pe marginea zilei
să ruinăm tăcerile frumoaselor femei
într-o cascadă de zâmbete pe umerii goi.

Apoi vor sosi păsările primăverilor trecute
înfloresc arborii de sticlă din oglinzile pădurii
totul e mai verde, mai dezinvolt, mai pur
florile de beatitudine se deschid la soare
în tărâmul acesta zgomotos
unde se sărbătoreşte învierea-n lumină
cu cântece nespuse-n vreo limbă.