Joseph Kosma
1905-1969

Les enfants qui s'aiment s'embrassent debout
Contre les portes de la nuit
Et les passants qui passent les désignent du doigt
Mais les enfants qui s'aiment
Ne sont là pour personne
Et c'est seulement leur ombre
Qui tremble dans la nuit
Excitant la rage des passants
Leur rage, leur mépris, leurs rires et leur envie
Les enfants qui s'aiment ne sont là pour personne
Ils sont ailleurs bien plus loin que la nuit
Bien plus haut que le jour
Dans l'éblouissante clarté de leur premier amour

Joseph Kosma e un nume adânc impregnat în memoria
amatorilor de filme și muzică de film.
Kosma stă alături de Prevert așa cum numele lui Kurt Weill e legat de Bertolt Brecht.
Cine nu cunoaște Demons et merveilles, Les feuilles mortes,
Les enfants qui s'aiment? Cine nu a lăcrimat la filmele
lui Jean Renoir, Marcel Carné, Bunel, cu melodiile lui Kosma pe fondul
muzical?
Prin 1928 îl găsim pe tânărul Joseph asistent șef de orchestră la opera
din Budapesta, în 1929 pleacă cu o bursă la Berlin, acolo îl întâlnește pe
Brecht care îl coopteaza în teatrul sau ambulant și în 1933
impreună cu proaspăta soție Lilli Apel. Se instalează la Paris pentru o
intensă , febrilă activitate de compozitor.
Celebre sunt colaborările sale (peste 80 de cântece)
cu Jacques Prévert marele poet francez al anilor 50.

Muzica lui Kosma e interpretată de o pleiadă de artiști
celebrii: Yves Montand, Cora Vaucaire, Juliette Greco.
Prin localuri se fredona "Barbara, En sortant de l'ecole,
les Enfants qui s'aiment,la Peche à la baleine.."
In Paris în Saint-Germain-des-Pres, cafenelele
frecventate de studențime și intelectuali avizi de modern
delectau publicul cu textele și muzica lui Prévert-Kosma.
"Les feuilles mortes" aduce o imediată recunoaștere
și o strălucită primire internațională .
Talentul lui Kosma era să potrivească ritmul muzicii
sale nuanțelor și stărilor din texte fără adausuri
dulcegi, artificiale.
Muzica lui estetică se împletește fluidă, simbiotică printre cuvintele
minunate ale poemelor.
In 1956 Kosma primește Premiul Discului pentru
cantecul "Inventaire".
Cu Raymond Queneau scrie muzica lui "Si tu t'imagines" și
"La Fourmi" pe textul lui Robert Desnos. Deasemeni
Aragon, Paul Sartre, George Schéhadé se bucură de minunate
șansonete de mare succes, toate scrise de Kosma.
In 1952 Marcel Marceau apare cu pantomime pe fondul muzical aranjat de Kosma.
Coreografii Roland Petit și Yvette Chauviré pun pe roate baletul
"Le Rendez-vous", Kosma scrie muzica la "Baptiste" de Jean Louis Barrault
și muzica pentru S.Lifan "Le pierrot de Montmartre" în 1953.
Alte afinități muzicale: compune muzică de cameră, oratorii,
opere, o sonatină pentru vioară. Montează opere comice, e jucat
și aclamat la Paris, Lyon, Berlin.
Dar amprenta definitivă o pune Kosma cu muzica
compusă pentru numeroase filme. Debutează
în "Jenny" al lui Marcel Carné și în 1936 lansează un cântec pe versuri
de Jacques Prévert în filmul lui Jean Renoir "le Crime de M. Lange":

" Au jour le jour / A la nuit la nuit/ A la belle étoile/
C'est pour ça que je vis..."

Stilul "Kosma" se concretiza ca un savant melanj între
stări populiste, nostalgia nomadă a țiganilor,
romantismul anilor interbelici.
Scrie peste 100 de partituri muzicale de film, unele
devenind capodopere ale cinematografiei franceze.
(La Grande Illusion, Les Enfants du Paradis, The Rule of the Game)
In Parisul sub ocupație Kosma apare rar ca anonim, este silit la
arest la domiciliu și i se interzice să compună muzică.
Totuși realizează cu Paul Grimault un scurt metraj deosebit
(desene animate-1947): "le Petit soldat" .
Un alt film remarcabil făcut în 1946 este "Les Portes de la nuit"
în regia lui Carné, pe text de Prévert. Actorii principali sunt
Pierre Brasseur, Serge Reggiani, Yves Montand, Nathalie Nattier.

Este un film care expune atmosfera jenantă a colaborării cu naziștii,
piața la "negru", afacerile dubioase din anii grei de ocupație.
Dar Prévert ne dă un exemplu de fantezie posibilă în timp de razboi.
Montand întâlnește în Metro pe cea mai frumoasă tanăra din lume
(Nathalie) pe care o va pierde imediat mai incolo în aceiași zi. Filmul
este plin de realism poetic și de perle verbale inventate
de Prévert (Le jour se leve, Quai de brumes, les visiteurs du soir.. etc)
Filmul lanseză melodia "les Feuilles mortes" unul
din cele mai cunoscute și iubite cântece produse de cuplul
Prévert-Kosma, în memorabila interpretare a lui Yves Montand.
La 60 de ani după lansare acest cântec este încă plin de
șarm și de nostalgie fiind subiectul unor nenumărate prelucrări
și interpretări fie calsice fie jazz.
(Juliette Greco, Jacques Brel, Menuhin+ Grappelli
Bill Evans, Miles Davis, Stan Getz, Duke Jordan...)
Impreună cu "Les enfants qui s'aiment" cele două melodii
ale lui Kosma aduc muzica de film la un superlativ nivel sonor.

Tot cu Prévert și Paul Grimault, Kosma aranjează
orchestrația superbă pentru "La bergère et le ramoneur "(1952).
După eliberare lucrează cu Marcel Carné la filmul "Voyage Surprise"
și Les amantes de Verone tot cu Prévert. Apoi vine randul lui Renoir - Elena
și oamenii, Bunuel- Aurora , Le Quai des Illusions ,Grande Rue -filmul
lui Juan Bardem, și multe altele.
Recunoașterea deplină o primește la Cannes în 1951-unde i se decernează
premiul celei mai bune partituri de film ( pentru Juliette ou La Clé des Songes).
Muzica lui este angajată, complementară filmului și nu un
simplu acompaniament. E o muzică inteligentă care are vigoarea epocii
aducând ritmuri de cabaret, conferând textură sonoră
sau o subtilă reverie muzicală peliculei.

Mama lui Kosma și fratele său Akos au pierit uciși de naziști în 1944.
Kosma este rănit într-o explozie în August 1944. Moare în 1969.
Este îngropat în cimitirul Montmartre-Paris.
Revista Cinéma (septembrie 69) scrie după moartea lui Kosma:
" Joseph Kosma este un fiu spiritual al lui Mozart,
doar deghizat în flașnetar. Mica sa muzică de noapte nu încetează
sa ne mângăie timpanul dar și inima.. "

les feuilles mortes

Oh ! je voudrais tant que tu te souviennes
Des jours heureux où nous étions amis.
En ce temps-là la vie était plus belle,
Et le soleil plus brûlant qu'aujourd'hui.
Les feuilles mortes se ramassent à la pelle.
Tu vois, je n'ai pas oublié...
Les feuilles mortes se ramassent à la pelle,
Les souvenirs et les regrets aussi
Et le vent du nord les emporte
Dans la nuit froide de l'oubli.
Tu vois, je n'ai pas oublié
La chanson que tu me chantais.

{Refrain:}
C'est une chanson qui nous ressemble.
Moi, je t'aimais, toi tu m'aimais
Et nous vivions tous deux ensemble,
Toi qui m'aimais, moi qui t'aimais.
Mais la vie sépare ceux qui s'aiment,
Tout doucement, sans faire de bruit
Et la mer efface sur le sable
Les pas des amants désunis.

Les feuilles mortes se ramassent à la pelle,
Les souvenirs et les regrets aussi
Mais mon amour silencieux et fidèle
Sourit toujours et remercie la vie.
Je t'aimais tant, tu étais si jolie.
Comment veux-tu que je t'oublie ?
En ce temps-là, la vie était plus belle
Et le soleil plus brûlant qu'aujourd'hui.
Tu étais ma plus douce amie
Mais je n'ai que faire des regrets
Et la chanson que tu chantais,
Toujours, toujours je l'entendrai !

Tel Aviv- 2 Noe 2006