nu am scris niciodată vreun credo
sfânta mea treime se termină aparent oranj
cu atât mai mult cu cât dragostea
e o aripă cu o capră și violoncel după
desfac în felii anotimpuri cădem
cu dulceața de cireșe amare în centrul pământului
pe când mâinile îmbracă perfect
mănușa singurătății
nu despart ape trec poduri și nu știu
cum e să fii într-un einstein-rosen bridge
unde necunoscuți îmi lasă câteva zâmbete și o cale
cu un accent specific
îmi plimb sângele în lumini violet
apoi mă scurg de șerpi
ca oasele amintirii
să îmi fie
petrec duminicile cu dumnezeu
îl invit la masă uite acestea sunt tacâmurile tale
aceasta este farfuria ta doamne
pentru ciorba de miel
acum pe aici e un fel de iarnă
și ninge mare
ca dintr-un andersen de polietilenă
iar cel mai rău este că totul trece
îmi acopăr urechile să nu mă bâzâie orele
și așa în scurtare majoră ca atunci când
vine cineva te iubește o clipă și te destramă mereu
la timp
Comentarii
Vexatu -
Acum știu cu cine ai votat Alma. Aparent oranj. Și e clar ”vine cineva te iubește o clipă și te destramă mereu”.
alma -
La timp, destrămări, la timp, restructurări, vorba ceea. Ca atunci când votezi cu cineva. Și după, oranjul. Sau cozile la îngeri. Mulțumesc pentru cuvintele tale aici.
Vexatu -
Am venit cu surle și trâmbițe să dezmorțesc oleacă hermeneia. Glumă – n’am mutre că puneam o față zâmboacă.
Luv -
se pare c-ai atins un înger. cel al poeziei. ultimele tale două texte sunt... cum să le numesc? că nu am cum, știu numai că m-au încântat nespus. imaginile sunt inspirat "colorate" și-s însoțite de un aer în care plutește revolta(de ce nu?) și vremea reproșurilor. un fel de "datul cărților pe față". deși nu-mi place să neîndreptățesc un text, cu atat mai mult autorul, m-aș opri puțin la versurile :"acum pe aici e un fel de iarnă- și ninge mare.....- iar cel mai rău este că totul trece...". te-ai folosit de imagini albe pentru a exprima sentimente interioare(care dor) și situații de moment... fiindcă nu va rămâne așa cu siguranță. refuzi să auzi dar vezi și toate acestea "la timp". îmi pare rău, e un text pe care l-aș fi comentat mult mai atent dar nu e timp... rămân fan.
alma -
Cred că atunci când scriem, mereu ni se așează un înger pe umăr. O precizare, versurile " dragostea / e o aripă cu o capră și violoncel după" rezonează cu o pictură de Chagall, de fapt, artistul folosește simbolul caprei / violoncelului / vioarei în multe din lucrările sale. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.