modus vivendi

imaginea utilizatorului nicodem

cu ochi de şoim
cântăresc aburul care se ridică
din laptele nopţii
când văd că e verde
mă ridic graţios cu singura-mi aripă
peste pământul strâns de corsetul
zăpezii
şi zbor
sau poate alunec
însoţit de năluci parfumate
în palma unei dimineţi ce m-aşteaptă
să stăm lumânări la capăt de lume
acolo unde viaţa
ca un păianjen
pleacă din tine
pe un fir de mătase...

Comentarii

Nu pot să trec peste poemul ăsta,

Nu pot să trec peste poemul ăsta, aşa... în fugă. Ceva mă reţine. Poate "lumânări la capăt de lume... viaţa ca un păianjen / pleacă din tine / pe un fir de mătase"
stimă, z