faptul că nu facem parte din viața celuilalt
este o realitate pe care nu vrem să o acceptăm
poate toți avem acolo în adînc o problemă
îi zicem așa pentru că nu avem nume pentru ea
am putea-o numi tumoare sau gaură neagră
sau scorbură
și cresc pe ea copaci și cresc mărăcini
și vin ploile cu anii lor
cu somnul și soarele
și vin zilele în care nu se mișcă nimic
nici măcar pe firele de iarbă
zilele care sînt în plus
cînd ești ca un telefon care sună în gol
te dai cu capul de pereți
într-o încăpere care nu există
vorbești cu oameni care nu există
și te întrebi oare de ce vorbesc cu oameni
care nu există
și îți dai seama că atunci cînd te întrebi
pe tine însuți nu ești cu nimic mai bun
ca atunci cînd întrebi
toți acei oameni care nu există
și începi să aluneci în povestea asta
cu existența
ca într-o beție tandră
dar îți zici asta nu e beție
pentru că eu nu beau
eu doar gîndesc
deci gîndesc și de aceea exist
și deci
și deci
și ți se face greață de concluzii
ți se face greață să ai dreptate
să fii inteligent
cumplit de inteligent și singur
dor
dor
doar
undeva pe un ecran alb
cuvintele negre
atunci de ce m-ai amăgit
de ce m-ai amăgit
asta gîndesc toți
despre tine
ai existat
deci
ai
amăgit