urcăm muntele Rarău
în iarna de pe platoul pustiu
viscolul a stat
pulberea zăpezii arde în soarele de
ianuarie

...şi rup cetina din prăpastia umbroasă
nimic nu mai e decât lumina
încheindu-şi pe spinările omătului neatins
cursa infinită în cerc
ultim cerc...

...şi aştern cetina verde pe zăpada
pat virginal
facem un culcuş
şoptesc un culcuş...

...şi aşez în preajmă lăute
să ne bucurăm...

...şi fac şi-un foc
un foc iute
şi-o punte peste râul ascuns între sălcii...

...vulturul se roteşte în seninul zilei calculând...

...şi întreb precaut:

"ţi-e frig?...
frig?..."