când te gândești că sunt zile în care te trezesc melancolii
lipsite de orice măsură comună

mă grăbeam violent spre matache
cu ziarul în barbă, scrâșnind din dinți
pe fiecare trecere de pietoni
ca un centiped cu inele și piciorușe dezgustătoare

ce sfinți urmăresc atâția oameni la un loc
ce revolte interioare au loc după-amiaza
în plină noiembrie
când tocmai a dat frigul ca dinții unui nou-născut
când orașul e supraaglomerat

ce ultim principiu al lumii s-a mai descoperit în strana bisericii

te urăsc, simplu ca bună ziua
cum aștepți în piața matache cu părul despletit
cu mâinile scufundate în buzunare
ca un copil rătăcit de ai săi

te urăsc cum urăsc un ultimatum

e aproape ora 16:00 și piața matache e plină de oameni îmbrăcați gros
cu gulere de blană
cu fesuri tricotate, multicolore
într-un crochiu de umbră
revoluția ta liniștită
pare-o măsură lunară