Virgil -
cotidiene
orașul
a pierdut în mine
ploaia măruntă
o legătură de chei
și treptele
ușor îl simt
pășind nesigur
prin coridoarele minții
ar vrea
să se întoarcă
înapoi în sine
ca într-un cimitir parizian
să povestim împreună
statui și umbre
palmele reci să le simt
lipite de mine
în această toamnă
de mai
necuvintele
Poezie:
Comentarii
Ela -
Îmi place, integral, cu excepția primului vers, unde ar fi fost mai bine - ca muzicalitate - "orașul a pierdut în mine". Nu se pierde nimic nici din sens, nici din poetic, nici din imagine, dacă schimbi. Iar finalul este elegant, sobru și ușor melancolic-detașat. Un poem pe gustul meu, recunosc.
Imparateasa -
are un iz de degradare pentru o revenire intr-un alt sens, mai fragmentat, mai rational. e rece cand accepti. e pustiu cand e neinteles. am simtit adanc mutenia ploii in risipirea de porti nedeschise. o memorie care se cere vazuta. frumos.
Virgil -
da, nici mie nu prea imi placeau acolo toate șșșurile alea. m-am tot gîndit să le schimb dar uite că ela a pus picatura necesara
alma -
Nu este susținută ideea cu "legătura de chei" în restul textului. Apoi, "ploaia măruntă", "pășind nesigur", "coridoarele minții", "necuvinte", "să povestim împreună", "palmele reci" s-a tot spus de la Nichita încoace.
Virgil -
alma are dreptate. noroc cu nichita si cu al lui încoace. eu, doar un epigon...
alma -
Nu am spus epigon, doar am vrut să sugerez că poemul mi-a amintit de "A șasea elegie": "Stau între doi idoli și nu pot s-aleg pe nici unul, stau între doi idoli și plouă mărunt, și nu pot să aleg pe nici unul și-n așteptare-nlemnesc idolii-n ploaia măruntă." Ai să spui că nu e așa, dar căile minții (mele) sunt întortocheate. E unul din poemele care îmi plac, chiar și fără acea "legătură de chei".
Virgil -
evident alaturarea nu poate decit sa imi faca cinste mie unuia care nici macar poet nu sint
Aranca -
orasul se disipeaza printre umbre si statui pina sa ajunga la tine, sa-ti deschida portile cheilor pierdute, intr-o elegie insingurata de mai. hei, si cum zicea Poetul, au innebunit salcimii si tu imi ceri sa fiu cuminte... dezbraca-te de Nichita si o sa fie bine.
solomon -
atmosfera asta umeda te patrunde pana in maduva oaselor, ca o criza de reumatism. cam demultisor nu mi s-a mai intamplat sa ma atinga asa de tare un poem pana la a-mi face rau. nu, nu sunt in PMS. virgil, overhelming