solomon -
scrisă acum, 18 si 19, pentru voi, oameni
de câte ori obosesc de oameni mă întind in lanul de maci
high high în lanul de maci cât cuprinde sufletul meu
obosit
lanul de maci de lângă fâșia no man's land
care mă desparte de voi
de fiecare dată îmi curge sânge din nara stângă
ridic mâna dreaptă
ca și cum v-aș face semn
să vă opriți se se oprească
voi treceți mai departe de oboseala mea
sângele picură încet pe buză
de pe buză pe guler petale pe piept
high
vă pierdeți fraudulos în zare
no man's land
printre maci
s-a oprit
Poezie:
Comentarii
Virgil -
n-as zice ca e banala. are o intensitate aparte iar finalul mi se pare aproape cinematografic, singura mea teama e ca sa nu se dilueze "poezia" in prea mult existentialism. eu as numi-o lanul cu maci
solomon -
"banala" se refera la cliseul "macilor", dar defineste si starea generala a poemului. cred ca merge si "lanul cu maci". nici mie nu se pare un poem prost. dealtfel, este doar un gest intr-o incercare disperata de transformare in semnal... ma rog.
Sapphire -
Do you ever fall asleep there, Dorothy? Frumos, surprinzător, Ioana. High... and low.
solomon -
mizerabila experienta sa te saturi de toate si toti, pana si de tine, sa obosesti de oameni. noroc ca nimic nu e vesnic. iepureste dorm, sa stii...!
Aranca -
o poezie aparte, ca un blues atipic la marginea no man's land. intilnesc o tristete cronicizata, deloc straina tie sau altora, o paleta grava a momentelor, a filmului ce se deruleaza la nesfirsit "mai departe de oboseala mea" ... o lume interioara prin care nuantele singerii imprima tragic lanului de maci o alta dimensiune... "de fiecare dată îmi curge sânge din nara stângă ridic mâna dreaptă ca și cum v-aș face semn să vă opriți se se oprească" mi-as permite sa sugerez ca titlul ar merita o reactualizare. macii nu au nimic banal. dar este un simplu si inofensiv punct de vedere.
solomon -
aveti dreptate si tu si virgil, monica. m-am ferit mereu de repetitii, clisee, limba de lemn... am exagerat, deseori. chiar acum il voi schimba. multumesc