se face curățenie pentru iarnă casa e plină
de saci cu hainele morților noștri
și asta mă face să le ating cu grijă pe fiecare în parte
le mângâi interiorul
zgomotele de afară mi se poticnesc în creier
o mână se lipește de a mea nu mă întorc
singura amintire de azi mirosul mamei
impregnat în pânze
Poezie:
Comentarii
Aranca -
poezia e delicata prin compozitia ei, purtind o reverberatie stranie a lucrurilor celor ce nu mai sint decit in cuvintele noastre si in tesatura vesmintelor lasate spre iarna... e desigur doar parerea mea, insa imi pare ca titlul e sters, plat, prin comparatie cu mesajul transmis.
francisc -
titlul ar putea fi inteles astfel: rosul parului e gestul celui prins in interiorul unui familiar stapanit de groaza/angoasa, prin care, nu atat incearca sa rupa legatura cu trupul, corporalitatea, cat executa o miscare-tip, o reactie naturala a organismului in fata congelarii/contaminarii. asa cum mana taiata inca misca.
Aranca -
poate e un obicei stravechi...
Imparateasa -
Aranca, inițial acest text purta alt titlu, însă modificându-i ultimele versuri am considerat că s-a schimbat ceva important într-un corp. al textului, al meu sau în corpul stărilor. de acolo paralela trasă spre mine. rosul părului a fost însă ceva spontan, oarecum dramatic, cum a simțit francisc. Francisc, mi-a plăcut comentariul tău. Ce să vă spun.. nu știți ce mult m-au bucurat trecerile voastre. vă mulțumesc.