drept înainte și după leagăn la ora 00 este o bancă
pentru cei care cred că lumea
este un sfârșit de ocean le aduc sub pleoape
pumnii mei lichizi
nu poți merge
dacă unul din picioarele tale plânge
sau dacă celălalt nu s-a născut încă
nu poți aștepta la infinit
pentru că devii ca ei
un copac
și oricum așteptarea se aseamănă
cu aruncarea unor cuvinte frumoase
în prăpăstii aflate la câteva fire de iarbă
de centrul pământului
oamenii nu se uită unul pe celălalt
cel mult se sorb reciproc
prin paie aromate
țin minte că bunica
avea în podul casei
porumbei de argint care miroseau a lumină
zic unii
expresia Dumnezeu și omul
este un pleonasm
și eu cred
așa cum cred toate orele
Poezie:
Comentarii
lucian -
"nu poți aștepta la infinit pentru că devii... un copac" "țin minte că bunica avea în podul casei porumbei de argint care miroseau a lumină" sunt versuri extraordinare. in rest, poemul explica mai mult decat farmecă. felicitări pentru inspirație!
Aranca -
omul e o clavicula, femeia o coasta... as taia din text cuvintele figurile de stil explicite inutile: "le aduc sub pleoape pumnii mei lichizi" "tale plânge sau dacă celălalt" "la infinit" "reciproc prin paie aromate" asa obtin interesant.