ce dimineţi erau acelea
cînd eram fiară
şi mă trezeam cu tine
înfăşurată-n jurul meu
ca o mangustă cu dinţii
în vena mea cavă
mă iubeşti sau strîng
îmi şopteau telepatic ochii tăi
iar eu priveam pe fereastră o clipă
oraşul clipocea în ceaţa cleioasă
îmi ţineam respiraţia
cît pentru un sărut
peste rîsetul tău
de "stăpînă soţie şi fiică"
un zgomot surd ne străpungea pe amîndoi
de la parter
moartea se trezea
măcina cafeaua şi timpul