tac strig plâng râd îmi fac iluzii
nevoile
din când în când
las şi nişte urme
care vor fi şterse de alte urme
ca orice patruped
am un creştet o mamă un dumnezeu
şi câţiva pui pe post de oglinzi
făcuţi de mine
sau de alţii
Singura diferenţă e
că eu mai am o lamă
suficient de ascuţită
un piepten şi un copac
care tace continuu în mine
crescând tot mai înalt
cu fiecare moarte a sângelui meu...