uite
ieși din casă și lucrurile nu mai sunt la fel nu-ți mai recunoști mirosul până jos distanța se pierde cauți ceva un semn al vieții tale expiri puternic și primul fum pătrunde printre dinții femeii din fața ta e frumoasă te cuprinde și pe tine în gura ei te trezește dimineața arătându-și coapsele reci și vinete în ochii tăi pare mai înaltă decât copacii până seara sufletul tău moale înghite sufletul ei moale
ești peste măsură de tulburat în piept auzi ciocănind
oasele
ești tot mai năpădit ceva crapă la mijloc și-ti provoacă o durere ascuțită
afară apa se adună în cratițe pământul fraged se mișcă odată cu pașii oamenilor
ești tu și nu-ți dai seama