când eram mică
îmi plăcea să mă ascund în podul casei
acolo citeam cu genunchii la piept scrisorile de dragoste
erau pline de praf și ude de trecerea timpului
aș putea spune că l-am iubit și eu pe Cornel
că am țipat când ea a născut-o pe Tania
într-o iarnă am fost în vacanță cu ei
m-am amuzat când zâmbeau omului de zăpadă
am găsit și două perechi de pantofi
i-am șters cu grijă și le-am legat șireturile strâns
așa mi-am închipuit că ei nu se despărțiseră niciodată
acum, Tania are vârsta mea
a scris scrisori doar bunicilor dinspre tată
nu știe că visele ei mi-au ținut de urât
că eu la rândul meu am început să scriu cândva o scrisoare
către sora mea din pântecul mamei
care niciodată nu s-a născut
azi, copilul meu a format un număr de telefon din două litere
a spus încet, încet de tot… “alo, mătușă?”
în seara asta o să le spun prietenilor mei
că în definitiv cel mai bun lucru
e cumpărarea unei case cu pod.
Comentarii
Sache -
Parca te vad cu ochii sclipind tainic, gandindu-te la oameni pe care nu-i cunosteai, dar pe care ii iubeai intr-o imaginatie frumoasa de copil. Eu as fi mers mai departe si as fi dus-o spre o proza fantastica in care copilul nascut mai tarziu sa pastreze amintiri care sa-l obsedeze. Cautarile copilului ar fi dus de exemplu la un trecut extraordinar. Cornel putea apare uneori in somn sau intr-ul delir dulce. Copilul creste si se face o fata frumoasa care traieste dublu: o data in prezent si a doua oara in trecut. Pana la urma va hotara: va merge in trecut la Cornel de exemplu de unde ii va transmite actualului sot un mesaj printr-o poza gasita tot de el in acelasi pod. Ar iesi o poveste fara sfarsit cu subtitlu: Tania. Hai ca am luat-o pe aratura. Mie asta mi-a spus textul tau...
Ela -
Îmi place acest periplu prin timpurile timpurile cele dintâi ale vieții, trecerea imaginară prin generații, colțul în care totul se păstrează aproape intact. Și apropierea în simțire. "la rândul meu am început să scriu cândva o scrisoare către sora mea din pântecul mamei care niciodată nu s-a născut" - remarc îndeosebi acest fragment. Da, cred că ar fi potrivit alt titlu: Tania; copilul meu vorbește; dincolo de naștere... Ceva ce îți place ție mai mult decât orice alt titlu. D
Madim -
Sache, destul de interesanta mi se pare varianta ta. se vede că ai o imaginație foarte bogată. aici, a fost doar un gând, câteva amintiri și am vrut să nu se piardă. poate într-o zi, Tania va scrie altfel... Ela, am stat ceva timp pe gânduri până să pun titlul. crede-mă că acesta care este mi s-a părut cel mai potrivit. știi că am probleme cu titlurile. am adus-o pe Tania în prezent prin acest: "alo, mătușă?" mulțumesc.