ieri am scris o poezie despre gramatica biblică,
am încălţat-o în sandale iudaice
şi-am trimis-o în rai.
îngerul de serviciu luînd-o de mână
a dus-o în faţa soborului,
a chemat în faţă litera tav din alfabetul ebraic
zicându-i:
spune ce scrie-n papyrus.
a poc a lipsa…
nu ştiu să citesc de la stânga la dreapta,
s-a scuzat cititoarea celestă.
poezia asta e anti-semită
e scrisă probabil de un scrib troglodit.
atunci a chemat litera Ж din alfabetul chirilic.
gog şi ma gog
os tro vul lu pi lor
gu la gul mor...
a încercat să silabisească ţarina. mai
departe e indescifrabil.
haraşo, a spus îngerul.
litera á din alfabetul persan.
groa pa cu lei, bel şa...
din alfabetul chinez litera 投

投 稿 者
oстровок волков
נידעריקער
دن شیران '
carpe diem
il fait déjà nuit
las hijas de machepa
ugly duckling...

poezia asta e o erezie,
o mîzgăleală păgână,
au strigat în cor alfabetele.

ce să facem cu ea?
nu-i bună nici măcar de pus petec pe rană,
a rostit îngerul.

mii de glasuri, cu ciocane, ciomege şi suliţi
au strigat într-un glas:
răstigneşte-o!
ucide-o!