mereu vorbim despre altceva

lucrurile cele mai simple
cum ar fi semnele
nu ne sînt neapărat și cele
mai la îndemînă

cînd întoarcem pagina
un murmur ne spionează
din hățișul literelor

am să vopsesc
zidul acesta

plin de grafitti
pe care dimineața obișnuiam
să facem dragoste
multiplicați de toți ochii adormiți
care ne-ar fi putut
(la o adică)
vedea

cu niște aripi de cerneală

or să-mi cadă trei picături
înapoi în călimară
monede ușoare, fluturi
pe care triburile poeților
le vor sorbi pe nerăsuflate

iar noi vom scuipa în sîn
de-acum încolo
înainte să mai plecăm

oriunde