bătrâna stătea cu mâna sprijinită de autobuz
copilul spunea ceva înăuntru
avea în braţe un pachet în care
zgâria un şoricel
l-au convins să meargă, i-au spus că poate să prindă
o libelulă mare verde, să-i lege piciorul cu aţă
se va întâlni cu o pasăre, pasărea va ieşi în calea unui zmeu, zmeul acela va întâlni ploaia
şoricelul va alerga liber
*
când lumea va ieşi din biserică o să calce pe pământ
te iubesc
are aceeaşi evidenţă şi totuşi ne zbatem într-o casă
în jurul căreia creşte iarbă
noi avem un melc fericit, are borcanul lui cu soare
se mişcă lin pe marginea de sticlă
*
maică-sa îi pusese un măr, îl simţea prin pânză
taică-său o să vină să-l ia la sfârşit
o să-l arunce în sus şi maică-sa o să se sperie
un raft întreg de figurine de sticlă
îi făcea bătrânei un desen strâmb
pentru că trebuia să ajungă peste alţii
a mâncat mărul încet
şi-a stat cuminte
altfel decât se aşteptau cu toţii
Comentarii
sau
kalipeto -
fain sa mai poti vedea lumea prin ochii unui copil, chiar si atunci cand e vorba de o astfel de desprindere... sau poate ca ai dat copilului felul tau de a privi lucrurile? nu conteaza.
Mie nu mi se pare că are
hialin -
Mie nu mi se pare că are legătură cu lumea unui copil. Mi se pare că sunt niște stări decupate, uneori contradictorii, usor ironice.
„când lumea va ieşi din biserică o să calce pe pământ” - îmi sună a omul când iese din sacru, cer, biserică tot pe pământ, profan, lumesc ajunge.
Nemulțumirea umană în contrast cu mulțumirea melcului al cărui univers e rezumat la un borcan etc.
Mi se pare că are o idee bună, dar din punctul meu de vedere, la stările decupate, capcana este că se omit anumite indicii care completează ideea și care țin de autor. Pentru noi restul, care citim textul, unele idei par incoerente și nu putem decât să le luăm separat, pentru autor toate au sens și se leagă foarte armonios tocmai datorită faptului că autorul știe acele elemente pe care uneori nu reușeste să le redea foarte bine.
raspunsuri
caminante -
silviu,
ma bucura ca ai rezonat, in ultimul timp ma astept la reactii negative. pe drept, am eu insami impresia ca in loc sa scriu incercuiesc. copilul acela cred ca apare prea mult prin poeziile mele si incep sa cred ca e din cauza ca mare parte din viata mea se petrece in lumea lor, la propriu. deci sper sa tina de scuza. :o) multumesc, am apreciat.
emil,
ai dreptate. am perioade in care fac decupaje si ma astept ca cititorului sa-i placa, crezand eu ca totul e clar, ca se vede tot ce-i spate numai sa te uiti. :o)
nu-i chiar asa. n-are nimeni chef de teme.
multumesc frumos, si tie.