en garde

imaginea utilizatorului margas

cel mai mult îmi place
când ne duelăm
pentru onoarea ultimului vers

un război fratricid care începe
dis-de-dimineață
cu o alarmă asurzitoare
'deșteptaareaaa!'
apoi toată ziua
fantasme cu demi moore
tu nu mai respecți scenariul

seara mai zboară câțiva pumni
mai curge ceva sânge în noroi

plecăm acasă
ca doi giganți apatici
uitați de lume

în poziția de atac

Comentarii

:)) câtă vreme duelul ăsta nu

:)) câtă vreme duelul ăsta nu provoacă „victime colaterale”, eu n-am nimic de obiectat. ba mai mult, admit să fiu martor și să aduc spadele!

fain și jucăuș text, mi-a plăcut.

Adriana,

Adriana, ce pot spune... mulțumesc pentru semnul tău de lectură atât de important pentru mine.
Și apoi, de ce nu?
En-garde!
Margas

rămîne oarecum enigmatică

rămîne oarecum enigmatică menționarea „ultimului vers” acolo. nu se explică nimic pe parcurs. apoi textul devine destul de „activ” și pare mai degrabă o joacă. greșesc dacă așteptam mai mult?

În general nu poți greși când

În general nu poți greși când aștepți mai mult, doar dacă fie tu îți pierzi răbdarea prea repede fie cel/cea de la care aștepți nu se ridică la nivelul așteptărilor în timp util, right?
Anyway, sunt onorată de aceste așteptări ale tale îndeosebi și voi ara la ogorul poeziei cum mă pricep mai bine pe mai departe și pe aici, pe Hermeneia.
Și pentru că mă faci (iscusit, ca mereu, punând întrebările așa cum trebuie) să vorbesc despre poem, menționarea 'ultimului vers' este așa, 'en garde' o provocare cât se poate de vie, mapată pe o situație destul de inertă... o luptă greoaie, așa am simțit când am scris. Ca atunci când vrei să te lupți pentru onoare, să mori tânăr într-un astfel de duel, dar o mai înmoi cu scuzele de rigoare și eventual te trezești mai târziu că nu mai ai chef de bravade din astea.
Mulțumesc,
Margas