Poeme Accidentale. Primul sărut

imaginea utilizatorului Oriana
Mirabile Visu

soldații trec liber
prin Poarta Brandenburgică

de la est la vest, războiul rece
s-a sfârșit
parada uniformelor de weekend
în Alexanderplatz

pichamerele fărâmițează Zidul
tei deliranți ating umerii
pe Unter Den Linden
siluetele noastre

fuzionează
într-un semnal de fum
Frauenkirche bombardată
la pământ
un tun întors spre cer

în rest, căpșuni
și mulți fulgi de porumbei
zdrobiți între obraji

Comentarii

și aici abundență contextuală ca și

și aici abundență contextuală ca și mai înainte la paul. un text oarecum contemplativ al orianei. nu știu de ce am senzația mereu cînd îi citesc textele că parcă ar mai trebui să adauge ceva.

mă tem că perspectiva este lucrul

mă tem că perspectiva este lucrul de care nu ții cont în comentariul tău. de exemplu, eu nu am spus că nu ar exista acțiune în poem. ce am spus eu este că este un text (oarecum) contemplativ. cu alte cuvinte autorul se mulțumește să privească și să interpreteze. mai puțin să participe. de fapt ultima strofă (începută relativ blazat cu acel „în rest”) îmi pare că demonstrează tocmai opinia mea. care, evident, nu poate avea acuitatea opiniei autorului...

Este evident, un poet cand scrie un

Este evident, un poet cand scrie un text o face pentru a trezi o reactie afectiva in cititor. Daca este un cadru, un peisaj, pe care autorul il transpune in versuri, fara ca cititorul sa-l cunoasca, atunci este necesar si un aport de sentimente pentru a sensibiliza lectorul. Insa Luminita are o scriere pragmatica uneori, nelasand sa se vada decat varful aisbergului. Insa are si texte in care mizeaza pe afectiv, probabil ca acest text este unul conjuncural, de intretinere scrisului, si nu de extrapolare sau imersiune lirica.