Mi se par "dezarmante" astfel de postari deoarece nu stiu niciodata cum se comenteaza. Adica mi se pare ok imaginea, in special decorul, dar nu vad in ce fel as putea sa-mi dau cu parerea depsre ceva legat de fotografie. Cred ca ne lipsesc oarecum ceva "precedente" in cazul asta pe site, sau poate nu am fost eu suficient de atent. Ialin
imi par extrem de interesante astfel de imagini. dincolo de interpretarile de filosofia pe care o poarta, atuul lor consta cred in mesajul transmis, in ideea fragilitatii si comuniunii care ne caracterizeaza ca fiinte libere.solidificate, chiar impietrite, dar cu speranta evadarii felicitari, domnu!
mie mi-au atras atentia doua lucruri in mod deosebit. in primul rind nu am inteles ce sint aceste doua "obiecte". par a fi din metal si par a reprezenta o antromorfizare de tip "mama si copilul" sau "adultul si copilul". dar nu imi este clar ce sint de fapt. ma gindesc ca ar putea fi niste piese tipice din metal care se folosesc in garduri metalice, instalatii de canalizare sau altfel de ansamblu metalic. sau poate sint o antropomorfizare "metalica" a literei "C". recunosc ca nu am inteles si nici nu m-am hotarit inca. in al doilea rind ma fascineaza textura ruginii care oarecum sugereaza decrepitudine, uzura, imbatrinire. dar in acelasi timp postura lor relativ viguroasa sugereaza ceva mai multa vitalitate decit te-ai astepta la prima vedere. in final, (sic!) titlul incearca sa sugereze ceva. habar nu am daca este vorba de evadarea din lagar (-ul socialist) sau este vorba de plecarea romanilor la capsuni in spania
Sînt plăcut surprins de aceste comentarii. Pentru că găsesc aici “dincolo de interpretările de filosofie” interes pentru mesaj. O notă bună, mai ales că pe site-urile dedicate artelor vizuale (în special graficii digitale, intervențiile se referă adesea doar la acuratețea tehnicilor folosite și mai rar la actul artistic, ceea ce este frustrant. Așadar Hialin, dincolo de tehnica “dezarmantă”, eu cred că ai resurse pentru a interpreta un act artistic. Aici te suspectez de modestie ca să nu spun de cochetărie poetică. Constat că se conturează un mesaj, acela al comuniunii/comunicării - Dorine, nu domnu? Elena! Virgil merge și mai departe, încercînd să identifice obiectele dar și alte stări și nu o face rău. Orice cheie este posibilă dar la căpșuni și Spania, recunosc nu m-am gîndit. Însă privind acum imaginea cu atenție de ce nu și tema: Burebista-alungarea din vii? Mulțumiri! Cu acceptul conducerii Hermeneia, voi mai încerca.
Si mie mi-a placut foarte mult arta aceasta "digitala" cum se cheama ea, desi e arta si daca ar fi sa nu fie atat de "digitala" :-) Desi am mai facut-o, iata ma re-declar un inpatimit al acestui gen de "lucratura" mai ales la gradul de finete si de detaliu de aici.. O penita asa doar ca semn de apreciere pentru ca nu ma aventurez la un com (imi cer scuze), ar fi cred prea multe imagini (unele de-a dreptul freudiene :-) care mi-ar trece prin creierul bobadilic ca sa le pot asterne aici. Felicitari si voi fi primul sa cumpar bilet la o expozitie, cand va fi ea while i'm still alive! Andu
Andu, Spui bine, noi forme de exprimare artistică. Uite că s-a deschis și în București de ceva timp Galeria De Artă Digitală 115. Dacă ajung pe acolo, spui la ușă că m-ai încurajat încă din tinerețe și ai intrarea liberă. Mulțumesc.
Călin, Da, fețele. Mă bucur să aud asta, se pare că opțiunea mea de a înclina capul personajului din planul doi (neoficial acest personaj se numește Ultramicul) subliniază o anumită stare emoțională. Domnișoară Francisc-ană! sau Dorina, ce?cînd?care?cum?cît? – ca să vorbim și de “antropomorfizarea metalică a literei C"
Prea fericitule Nicodem De ce să te arunci în gard ca un berbec, au nu e bine aici la loc cu verdeață? Sunflower, stăpîna și protectoarea noastră, Degeaba le pui soarele –real sau pixelizat- în poală, femeile nu sînt niciodată mulțumite. Și totuși nu te-am invitat eu într-o scenă reală cu surse skylight? Au nu ai spus tu că ai merge cu unul ca mine și la capătul lumii dar nu poți renunța la Miaunel și Bălănel cu tot neamul lor pisicesc?
Comentarii
hialin -
Mi se par "dezarmante" astfel de postari deoarece nu stiu niciodata cum se comenteaza. Adica mi se pare ok imaginea, in special decorul, dar nu vad in ce fel as putea sa-mi dau cu parerea depsre ceva legat de fotografie. Cred ca ne lipsesc oarecum ceva "precedente" in cazul asta pe site, sau poate nu am fost eu suficient de atent. Ialin
flabra -
eu o vad ca pe-o trezire din glaciar, o izbanda a oamenilor care traverseaza milenii in pofida obstacolelor intampinate
francisc -
imi par extrem de interesante astfel de imagini. dincolo de interpretarile de filosofia pe care o poarta, atuul lor consta cred in mesajul transmis, in ideea fragilitatii si comuniunii care ne caracterizeaza ca fiinte libere.solidificate, chiar impietrite, dar cu speranta evadarii felicitari, domnu!
flabra -
am uitat. mi se pare ca ei comunica in imaginea asta. cred ca e ceea ce-i tine (ne tine) in viata. asta e parerea mea!
Virgil -
mie mi-au atras atentia doua lucruri in mod deosebit. in primul rind nu am inteles ce sint aceste doua "obiecte". par a fi din metal si par a reprezenta o antromorfizare de tip "mama si copilul" sau "adultul si copilul". dar nu imi este clar ce sint de fapt. ma gindesc ca ar putea fi niste piese tipice din metal care se folosesc in garduri metalice, instalatii de canalizare sau altfel de ansamblu metalic. sau poate sint o antropomorfizare "metalica" a literei "C". recunosc ca nu am inteles si nici nu m-am hotarit inca. in al doilea rind ma fascineaza textura ruginii care oarecum sugereaza decrepitudine, uzura, imbatrinire. dar in acelasi timp postura lor relativ viguroasa sugereaza ceva mai multa vitalitate decit te-ai astepta la prima vedere. in final, (sic!) titlul incearca sa sugereze ceva. habar nu am daca este vorba de evadarea din lagar (-ul socialist) sau este vorba de plecarea romanilor la capsuni in spania
aalizeei -
Sînt plăcut surprins de aceste comentarii. Pentru că găsesc aici “dincolo de interpretările de filosofie” interes pentru mesaj. O notă bună, mai ales că pe site-urile dedicate artelor vizuale (în special graficii digitale, intervențiile se referă adesea doar la acuratețea tehnicilor folosite și mai rar la actul artistic, ceea ce este frustrant. Așadar Hialin, dincolo de tehnica “dezarmantă”, eu cred că ai resurse pentru a interpreta un act artistic. Aici te suspectez de modestie ca să nu spun de cochetărie poetică. Constat că se conturează un mesaj, acela al comuniunii/comunicării - Dorine, nu domnu? Elena! Virgil merge și mai departe, încercînd să identifice obiectele dar și alte stări și nu o face rău. Orice cheie este posibilă dar la căpșuni și Spania, recunosc nu m-am gîndit. Însă privind acum imaginea cu atenție de ce nu și tema: Burebista-alungarea din vii? Mulțumiri! Cu acceptul conducerii Hermeneia, voi mai încerca.
bobadil -
Si mie mi-a placut foarte mult arta aceasta "digitala" cum se cheama ea, desi e arta si daca ar fi sa nu fie atat de "digitala" :-) Desi am mai facut-o, iata ma re-declar un inpatimit al acestui gen de "lucratura" mai ales la gradul de finete si de detaliu de aici.. O penita asa doar ca semn de apreciere pentru ca nu ma aventurez la un com (imi cer scuze), ar fi cred prea multe imagini (unele de-a dreptul freudiene :-) care mi-ar trece prin creierul bobadilic ca sa le pot asterne aici. Felicitari si voi fi primul sa cumpar bilet la o expozitie, cand va fi ea while i'm still alive! Andu
aalizeei -
Andu, Spui bine, noi forme de exprimare artistică. Uite că s-a deschis și în București de ceva timp Galeria De Artă Digitală 115. Dacă ajung pe acolo, spui la ușă că m-ai încurajat încă din tinerețe și ai intrarea liberă. Mulțumesc.
Călin Sămărghiţan -
Oameni de metal ruginit ieșind dintr-un oraș de scaieți pe lângă gardul ghimpat. Închise, uscate livezi. Și soarele. Priviți-le fețele!
francisc -
mister a, acu di ci faci miștouri cu mine, ca mancai litere pe criza asta?:( eram emo-tionată... mi se intampla rar...
aalizeei -
Călin, Da, fețele. Mă bucur să aud asta, se pare că opțiunea mea de a înclina capul personajului din planul doi (neoficial acest personaj se numește Ultramicul) subliniază o anumită stare emoțională. Domnișoară Francisc-ană! sau Dorina, ce?cînd?care?cum?cît? – ca să vorbim și de “antropomorfizarea metalică a literei C"
nicodem -
the day after! zombi alergand spre un darwinian inceput...
nicodem -
penițe? îmi vine să fug în sârmă ghimpată! come on you, thinkers!
alma -
Cand ma gandesc ca pana si soarele e virtual !
aalizeei -
Prea fericitule Nicodem De ce să te arunci în gard ca un berbec, au nu e bine aici la loc cu verdeață? Sunflower, stăpîna și protectoarea noastră, Degeaba le pui soarele –real sau pixelizat- în poală, femeile nu sînt niciodată mulțumite. Și totuși nu te-am invitat eu într-o scenă reală cu surse skylight? Au nu ai spus tu că ai merge cu unul ca mine și la capătul lumii dar nu poți renunța la Miaunel și Bălănel cu tot neamul lor pisicesc?