mi-ai spus
că nu ești vulnerabilă
că nu poți fi învinsă
că nu-ți pasă
și totuși între degete
ca pe un fir de grîu te țin
gata să fie luat de vînt
gata să zboare
în mintea mea
răspunsuri vin mereu
spre locul unde-ar trebui
să fie singura-ntrebare
dar locul este gol
ca un ecou pierdut
doar vîntul bate
degetele-mi reci
-
splendidă partea aceasta:
mi-ai suflat în ochi și am..... -
--- cireșul -
Chiar dacă finalul, aduce a recital de Pitiş,ceea ce în..... -
--- Pensulă -
oftez..... -
--- din ce în ce mai galben -
excelent,..... -
--- Cub rubick -
Mi-a placut sinceritatea..... -
--- a te întoarce în braţele cuiva 
Comentarii
Da
Sixtus -
Un text care spune exact cât trebuie. Întrebarea rămâne nerostită…pentru că ea “se rosteşte”. Un text bun …şi atât. Parcă aş fi aşteptat mai mult.
prima strofa imi placu
francisc -
a doua nu. e fain si titlu, nu zic nu.
Virgil
solomon -
mie titlul nu imi pare foarte inspirat. seamana, cumva, cu un titlu de topic pe un forum medical.
altfel, poemul este prea intimist, prea adresat, ca sa pot empatiza. este ca o scrisoare cu un singur destinatar.
dar este, doar, o parere absolut subiectiva. poate, maine, mi se va parea altfel.
- eu cu mine -
a.a.a. -
Am citit poezia şi la momentul postării, mi-a plăcut atunci, acum m-am prins într-un moment în care i-am devenit cititor perfect. Cum spuneai tu cândva, e "un text ca liniştea de după o noapte de febră". Sau ca un precis chirurg de suflete.