Se vor împlini, în curând, 20 de ani de când risipim până și ultimele umbre de speranță născute în decembrie 1989. La finele acestui an nu va exista, însă, răgazul necesar spre a medita asupra acestei situații, deoarece – împrejurare ticluită sau nimerită – Țara va întâmpina controversatul Decembrie aniversar sub semnul altui entuziasm: cel generat de stabilirea persoanei care ne va conduce în următorii cinci ani.
La o privire neutră, apare ca definitorie (vai!), pentru acești accidentați și uneori nefericiți 20 de ani, lipsa de continuitate. Deși s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989. E drept, avem ceva pâine și foarte mult circ. Avem voie să vorbim, deși nu ne ia nimeni în seamă. Am putut moșteni, noi, cei mai de rând, câte-o căscioară de pe la bunici sau părinți. Dar au apărut, în orașele și în satele Patriei, pe șesurile, pe văile, pe dealurile ori prin munții ei, și palatele noilor potentați. Odraslele acestora accelerează mașini străine prin fața liceelor, epatând fetele care capătă, de la vârste fragede, aere și chiar comportări de cocote. În curând le vom oferi și droguri ușoare, alături de binefacerile prostituției cu acte în regulă. A sporit, în schimb, armata căutătorilor în gunoaie, aflată într-un permanent război cu cetele câinilor comunitari. Și armata asistaților social. Nu pensionarii cinstiți, care au muncit câte 40 de ani și au plătit contribuții, ci toți aceia pe care neputința guvernelor care s-au succedat în cele două decenii i-a produs. Românii nu sunt un popor de leneși, dar e necesar să le creezi posibilitatea de a munci cu folos. Guvernele care s-au succedat în cele două decenii au făcut cu râvnă o treabă sisifică: fiecare a ridicat pe muntele devenirii noastre un bolovan mai mic sau mai mare (și, nu o dată, un bolovan de carton cu sclipiciuri), pe care cel venit după el l-a lăsat să cadă sau l-a împins, pur și simplu, înapoi. Dacă nu cumva imaginea aceasta e idilică, iar ocupația principală e nu ridicarea bolovanului pe munte, ci prăbușirea lui în prăpastia pe marginea căreia se aflau, în bancurile din vremea comunismului, capitaliștii privind la noi. Căci întrebarea dacă trăim azi mai bine ca înainte trebuie să ia în calcul și alți termeni. De plidă, cu ce preț trăim (dacă trăim) azi mai bine. Nu cumva ne găsim în situația țăranului care și-a vândut și ultimul pogon de pământ și, fericit, chefuiește la cârciumă, fără să-i pese că de la anul va face foamea?
În decembrie 2009, ar fi să vină vorba și despre Ceaușescu, cel executat, pilduitor, la Târgoviște, care a lăsat țara cu un excedent valutar tocmai bun de furat de către cei pe care un cunoscător îi numește „băieții deștepți”. Apare, automat, întrebarea la cât se ridică în prezent datoria țării, pe ce (și de ce) s-au dus banii și ce va însemna acest lucru pentru viitor. Tot atunci ar fi să se facă observația că, la 20 de ani de la instaurarea efectivă a comunismului în România, o continuitate în acțiune căreia-i putem găsi o sută sau o mie de păcate a dat, totuși, roadele pe care le-a dat. Sau, dacă nu ne place, putem lua primii douăzeci de ani interbelici. Din nefericire, urmașii comuniștilor, care se declară adesea admiratori ai celorlalți și ne tot conduc către culmi de glorii, n-au învățat mai nimic de la profesorii sau modelele lor. Se pricep însă de minune la altceva: să ne distragă atenția prin atractivul spectacol al prăbușirii bolovanului, lucrând cu eficiență în singurul domeniu în care au, cum se spune, expertiză înaltă: „enteresul și iar enteresul”.
Comentarii
rugaminte
Sancho Panza -
Recititi textul, domunle Cristea. e ceva in neregula cu el.
corect!
Dorel -
Da, s-a copiat de doua ori, probabil cand am vrut sa mut titlul.
nedumeriri
Virgil -
"s-ar putea pune și întrebarea gravă dacă noi, românii, o ducem azi cu adevărat mai bine decât înainte de 1989." - Hai sa fim seriosi domnule Cristea. Dumneavoastra credeti ca dupa ce cineva citeste aceasta propozitie mai poate privi cu seriozitate textul acesta? "vem voie să vorbim, deși nu ne ia nimeni în seamă." - Cam la fel e 99% din planeta, domnule Cristea. Dumneavoastra pe ce planeta traiti? "Odraslele acestora accelerează mașini străine prin fața liceelor, epatând fetele care capătă, de la vârste fragede, aere și chiar comportări de cocote. " - Ce are asta cu revolutia sau cu situatia politica din Romania, sau cu alegerile? Sau faceti aici magiun si nu m-am prins eu? Adolescentii sint asa cum scrieti aici oriunde. Erau mai bune adunarile UTC si saptaminile de scoala irosite in fiecare toamna la cules de porumb sau scos de sfecla? "toți aceia pe care neputința guvernelor care s-au succedat în cele două decenii i-a produs." - Cred ca de fapt aici se gaseste eroarea dumneavostra fundamentala. Guvernele "produc" doar in comunism, fascism sau eventual in socialism. Multi oameni au ajuns sa cerseasca si datorita alegerilor personale gresite. Sau ati uitat Caritasul (si altele ca el)? Am rezerve fata de afirmatia ca cei care au muncit cinstit 40 de ani ar ajunge acum sa cerseasca in Romania. Mi se pare o fraza bombastica si fara acoperire in realitate. Mai logic ar fi fost sa deplingeti situatia nefericita si nenorocoasa a celor care erau intre 35 si 50 de ani in 1989. Acestia cu siguranta ca nu prea au mai apucat 40 de ani de munca neintrerupta. Dar a fost si un ghinion istoric. La urma urmei daca e sa blamam pe cineva de ce nu am blama pe parintii lor care in anii '40 sau '50 nu au luptat impotriva comunismului cu orice pret. De ce nu consideram ca au fost atunci semanate semintele acestei tragedii istorice? "Românii nu sunt un popor de leneși, dar e necesar să le creezi posibilitatea de a munci cu folos. " - wow!!! Asta chiar suna ca din manualul de socialism. E trecuta vremea aceea domnule Cristea. Daca astepti sa iti CREEZE cineva posibilitatea de a munci e jalnic in 2009. Mai bine v-ati uita la adolescentii care sint in stare sa faca din rahat bici numai ca sa aiba cum sa cistige un ban. Asa functioneaza societatea normala. "Posibilitatea de a munci" este un "drept" doar in comunism. Daca nu ati observat cumva, chestia asta a disparut din Europa. Pardon, poate cu exceptia rep. Moldova si a Belarusului. Pe ele le invidiati? "muntele devenirii noastre" - Ce e chestia asta care imi suna a vers din Labis sau Vadim? "Nu cumva ne găsim în situația țăranului care și-a vândut și ultimul pogon de pământ și, fericit, chefuiește la cârciumă, fără să-i pese că de la anul va face foamea?" - Si cine e vina pentru prostia taranului (roman?) ? Guvernul? Vecinii? Societatea? Dumneavostra, domnule Cristea, sinteti in cautarea unui tap ispasitor pentru prostie sau pentru alegeri personale gresite? "În decembrie 2009, ar fi să vină vorba și despre Ceaușescu, cel executat, pilduitor, la Târgoviște, " - Hai spuneti-ne ceva de Ceausescu. Nu de alta dar s-a cam uitat. Spuneti-ne ceva ca ni s-a facut dor, acum dupa douazeci de ani. Macar scrieti ceva hilar. "Tot atunci ar fi să se facă observația că, la 20 de ani de la instaurarea efectivă a comunismului în România, o continuitate în acțiune căreia-i putem găsi o sută sau o mie de păcate a dat, totuși, roadele pe care le-a dat." - Da, este adevarat. Probabil ca "roadele" cele mai reprezentative sint "omul nou" a carui minte nu s-a curatat de prostie, lene si chiul nici dupa douazeci de ani de "postcomunism". Sau "omul nou" care care inca mai viseaza la aberatiile si promisunile paradisului comunist in timp ce isi vinde colegii, parintii, prietenii, familia, etc la Securitate. Da, bogate roade. Impreuna cu tembelizarea tarii si transformarea ei intr-un lagar de concentrare socialista. Problema este ca tot nu ne-ati spus care e bolovanul asta. Sau e o metafora enigmatica pentru a ne tine in suspans?
Semnificativ!
Dorel -
Ce iritare! Pe care mă tem (vorbă să fie!) c-o s-o găsesc și la alții. Doar că eu numesc asta ideologism (sau, mai bine, îndoctrinare) à l' envers (adică pe dos). Mă și așteptam, de altfel. Dvs., dle Titarenco, vorbiți despre comunism în lozinci foarte asemănătoare (ba chiar mai radicale, dar și mai lipsite de acoperire!) cu cele în care vorbeau comuniștii despre capitalism în anii 50. Cu o singură deosebire: dvs. credeți ce spuneți, ei erau niște șarlatani care jucau un teatru cinic. Dovadă că au întors-o după 1965, ca și după 1989. Nu fiți naiv (sau nu vă faceți că nu înțelegeți): ideea textului e că în România de azi e tot un soi de comunism, doar că unul fără niciun orizont. Un haos provocat cu intenție, ca să se poată fura totul. Inclusiv tot ce s-a creat în timpul comunismului, cu prețul unor suferințe pe care le-am îndurat și eu (și, poate, și dvs.). Chiar dacă am avut privilegiul de a tipări cărți (deloc aliniate ideologic, ba dimpotrivă) și de a câștiga bani pe ele. Altminteri, nu-mi dati mie lectii despre Europa si despre lume, pentru ca la asa ceva ma pricep mai bine ca dvs.
despre pricepere
Virgil -
Domnule Cristea, nu stiu la ce va pricepeti dumneavoastra dar textul de mai sus m-a convins (nu aveam aceasta convingere inainte pentru ca nu va cunosc - spre deosebire de dumneavoastra care vorbiti ca si cum m-ati cunoaste, dar ma rog, trecem peste scaparea asta -), deci textul de mai sus m-a convins ca nu va pricepeti la ceea ce incercati sa va referiti acolo. Si nu a fost iritare ci nedumerire, asa cum mi-am si intitulat comentariul. Eu zic sa il cititi cu mai multa atentie si poate veti intelege ce am intentionat sa va comunic. Nu e ideologism domnule Cristea. Ma amuzati cu opinii din astea. Mi-am exprimat acolo idei de bun simt. Eu va rog sa le mai cititi. Poate intelegeti. Eu am trait 29 de ani in comunism. Nu l-am invatat la scoala. Asa ca nu veniti cu aluzii din astea ca e ridicol. Daca nu as fi trait in el nu as vorbi despre el. Deci dati-mi voie sa ma exprim despre ce am trait. Dumneavoastra poate ati fost ideolog al comunismului si de aceea il aparati si acum. Eu nu am fost si nu sint nici ideolog, nici simpatizant si nici membru al vreunui partid sau curent politic. Nu sint naiv domule Cristea. Ma tem ca dumneavoastra sinteti naiv. Pentru ca folositi destul de infantil notiunea de comunsim ca pe o fantosa. Nu exista comunism acum in Romania domnule. E capitalism. A arunca aceasta "patura de comunsim" peste ce e acum in Roamania este cea mai ieftina grenada fumigena pe care o arunca comunistii bagatelizind si implicit indulcind ceea ce a fost comunismul pentru Romania timp de 45 de ani. 45 de ani domnule Cristea si nu 20 pina in 65. Ceausescu nu a fost o bestie care a violat nevinovata fecioara a comunismului. Ceausescu a fost comunist si a fost produsul comunismului. Ce e acum in Romania este capitalism. Poate o fi la fel de timpit ca cel din Mexic sau din Paraguay dar tot capitalism este domnule Cristea. Pentru ca capitalism este si in Norvegia sau Elvetia, si capitalism este si Nigeria sau Bangladesh. Dar, evident, nu-i asa, omul sfinteste locul. Capitalismul romanesc este capitalismul pe care si-l merita romanii. Pentru ca ei voteaza. Ei l-au votat si pe Iliescu, si pe Constantinescu, si pe Basescu, si parlamentele. Nimeni nu ii spioneaza sau santajeaza in cabina de vot. Asa ca hai sa nu devenim patetici si ridicoli folosind notiunea de comunism aiurea. Nu va va mai lua nimeni in serios daca amestecati asa realitatile. Oamenii fura si nu sint pedepsiti in Romania din doua motive domnule Cristea: unu, pentru ca asa au invatat in timpul comunismului pe care il admirati dumneavoastra (vedeti ideologia ateista, parodizarea si descalificarea valorilor morale prin caricatura de "etica si echitate socialista", si doi, lipsa aplicarii legii cu severitate astazi (poate si pentru ca romanii in mod traditional nu cred in virtutea cadrului legal si reglementar - vezi bancul cu cateii, dulaii si boii la bariera -) p.s. daca nu il stiti vi-l spun.
Nu știu bancul,
Dorel -
domnule Titarenco, de aceea va rog sa mi-l spuneți. Nu era vorba de comunism aici (deși eu am trăit nu 29, ci 44 de ani în comunism), ci de felul în care noi, românii, am ratat șansa care părea a ni se fi oferit în decembrie 1989. Românii n-au învățat să fure în comunism (atunci abia se "ciupea", nu se fura cu adevărat - eu locuiam în același bloc cu primarul orașului, deși eram profesor de liceu, diferența era că el avea apartament la et. I și parchet pe jos, iar eu la III, cu linoleum), acesta e un exercițiu milenar, care acum, la noi, a recăpătat condițiile ideale de exercitare. Știți ce spun cronicile românești? Că domnii noștri strângeau banii de tribut și apoi îi furau, spunându-le turcilor că n-au reușit să-i strângă. Așa fac mafioții noștri politici și acum: fură banii împrumutați de la FMI și de la alte surse. Poate nu știți că România are 70 de miliarde de euro datorie (nu vă înfioară suma asta, având în vedere faptul că România ceaușistă avea doar 10 miliarde - pentru care a plătit 27 - și noi am îndurat atâta) și că din banii ăștia nu s-a realizat absolut nimic? În schimb, au apărut sute de milionari în euro. De unde, daca economia noastra nu produce nimic? E o scuză că în Bangladesh e la fel? Haida-de! Cât despre ce am făcut eu în timpul comunismului, să fiți sigur că tocmai ce am făcut îmi dă tăria morală și creditul de a spune ce spun. Nu încercați să loviți sub centură, pentru că atunci ajung să nu mă îndoiesc doar de capacitatea dvs. de analiză, dar și de caracter. Nu-mi vorbiți în lozinci, că nu mă convingeți. Lozincile (comuniste) nu m-au convins nici când aveam șapte ani, nici când aveam 18, nici când aveam 30 și nici 40. Să vă spun un secret: fiul meu locuiește din 2001 în Canada, unde e ziarist, dar înțelege lucrurile altfel decât dvs., adică mult mai nuanțat. Cu toate că era de un radicalism agresiv la plecare.
nu inteleg
Virgil -
Nu prea am priceput secretul. Nu inteleg ce legatura are fiul dumneavoastra cu mine. Si nici cu ceea ce discutam. Si nici nu inteleg ce numiti dumneavoastra "nuantat". Deci pina nu explicati chestiile astea nu prea au rost. Iar daca incercati sa ma comparati cu fiul dumneavoastra inseamna ca ma cunoasteti foarte bine. Chiar nu va dati seama ca faceti asertiuni ridicole? Dar, revenind la oile noastre. Observ ca acum va contraziceti. Ma luati cu domnitorii si cu turcii. (Evident trecem peste faptul ca, cu cit ne "afundam" mai adinc in istorie cu atit ne contaminam de legende mai mult, dar treaca mearga. Putem spune probabil orice despre ei ca sint morti.) Dar oricum, dumneavoastra deci va contraziceti. Adica acum aveti o alta teorie. Nu mai e comunism (ca doar n-o sa il acuzati pe Brincoveanu sau pe Radu cel Frumos de comunism ca ar fi comic), deci nu mai e vorba de comunism ci este vorba de românism. Adica simpaticii nostri români se comporta ca... românii. Sau cam cum s-a comportat societatea romaneasca de vreo 700 - 1000 de ani incoace. Ca dincolo de aia nu mai e decit ceata si legende. Si hai sa va spun bancul. Se zice ca pentru români legea este ca bariera. Adica, la bariera dulaii sar peste ea, cateii se furiseaza pe sub ea. Iar boii, ei bine boii, evident se opresc la bariera. Cu scuze pentru cei cu sensibilitati românești patriotarde.
Mda,
Dorel -
e bun bancul. Totuși trebuie să avem în vedere că uneori mai vine în viteză accelertatul... In rest, prea multe vorbe. Iar dvs. sunteti, cum mi-am dat seama si din observatiile altora, cam incremenit in proiect.