*

Se întâmplă uneori ca intelectul să intre în conexiuni cu o lume superioară. Transcendentă, spun filosofii. Spirit, o numeşti tu. Iar aceste momente pot fi cele mai neaşteptate: trecerea ezitantă pe puntea subţire dintre starea de somn şi cea de veghe, prilej oferit de savurarea unei ceşti de cafea, relaxarea sub umbrela unei ploi calde de vară, cu zgomotul unei niagare îndepărtate pe fundal (duş, în termeni laici) ori chiar anumite activităţi fiziologice ce au drept rezultat uşurarea trupească, însoţită de înălţarea minţii până în lumea sferelor ideale.

În cazul de faţă, revelaţia s-a produs la cafea. Şi nu reţeta a fost de vină – dimineaţă de dimineaţă faci cafeaua în acelaşi mod: o cafetieră, un plic şi două linguriţe de substanţă. Nici peisajul bucătăriei nu anunţa ceea ce urma să se întâmple: vase, farfurii alandala, firmituri şi cutii goale de bere. Pur şi simplu nu ştii ce a cauzat acea viziune, aşa că nu ai putea repeta conştient experienţa. A fost o străfulgerare irepetabilă, o conexiune de câteva clipe creată brusc între lumea palpabilă şi cea a spiritului, încheiată la fel de brusc şi având drept consecinţă directă bulversarea ta completă pentru restul zilei.

Ai fost într-atât de marcat de eveniment încât, la o oră după, ajuns în piaţă să cumperi morcovi, ceapă şi două legături de pătrunjel, ai sesizat cu ochii fizici că ţăranca te înşeală, încurajată probabil de aerul tău lunatic, că face pierdută o ceapă şi doi morcovi înainte de a-i turna în sacoşă, că în loc de două legături de pătrunjel îţi dă doar una, însă te taxează pentru ambele, dar ochiul minţii era cel care-ţi acapara energiile, iar acesta era într-atât de adâncit în problematici metafizice, încât nu ai ripostat. Ţi-ar fi putut da şi ţelină în loc de ceapă şi nu ai fi spus nici „pâs”. „Să tot vină aiuriţi dintr-ăștia”, a completat ţăranca în timp ce te îndepărtai. Ai auzit-o vag, ca dintr-o altă lume.

Prin cartier, paşii tăi desenau tablouri abstracte. Frunzele toamnei îţi sărutau tălpile pantofilor. Două maşini te-au claxonat – trecuseşi la zece metri aiurea de trecerea de pietoni. Apoi ai avut mare noroc că, la nici două minute după incidentul cu maşina, ai luat în considerare glasul unei pământence de maxim zece ani, care ţi-a strigat direct în urechea internă: „Nenea, aveţi grijă să nu cădeţi în canalizare!” Parcă un zeu a sprijinit talpa ta în momentul în care ai dat să călci în gol şi a salvat prezenţa ta în lumea obiectelor înrobite de blestemul gravitaţiei.

*

Cele ce ţi s-au revelat în acea dimineaţă la cafea trebuie dezvoltate într-o lucrare amplă, intitulată: „Strategiile Fericirii”. Aici va trebui să intervină talentul tău. În acele câteva clipe ţi s-au arătat doar nişte crâmpeie de idei, a căror carne tu va trebui să o completezi, să o împlineşti în trupul de hârtie al unei cărţi.

Noi credem că Spiritul dictează numai principii abstracte. Dar nu! El ştie că populaţia planetei a crescut exploziv şi că estetica ultimelor decenii ne-a înzestrat cu locuinţe mai strâmte decât cutiile de chibrituri. El ştie că trupurile noastre, însetate de Intimitatea dinaintea Izgonirii în Lume, se izbesc de multe ori fără intenţie şi fără plăcere în aceste incinte zgârcite. Spiritul ştie că oricâtă dragoste ar fi fost declarată în faţa altarului sau a ofiţerului de stare civilă, cele două trupuri se vor întâlni frecvent în anii următori în interacţiuni nedorite. Iar acestea, asemenea impactului dintre cremene şi amnar, pot aprinde focul Nefericirii!

Aşadar voi reda mai jos câteva din cele insuflate ţie de către Spirit. M-am nimerit la două zile după eveniment în apartamentul tău, am văzut foile pe birou, am citit câteva pasaje si mi s-a părut că asemenea cunoştinţe nu trebuie să rămână secrete. Mi-ai spus de revelaţie, mi-ai povestit de bulversarea ta şi ai precizat că nu vrei să le publici nicăieri. Întunericul sertarului nu este locul unor astfel de bijuterii! În timp ce pregăteai un ceai, am sustras o parte dintre foile de pe birou. Cuprinse în haina ponosită a cuvintelor, doar o mică parte din strălucirea lor ideală s-a păstrat. Cu toate acestea, merită fără nici un dubiu redate. Iată, dar, câteva exemple din cele ce ţi s-au revelat atunci (asta pentru a trezi curiozitatea cititorilor în eventualitatea în care te vei răzgândi şi vei publica întreaga carte)…

*

Strategiile insuflate de către Spirit sunt împărţite în trei categorii: „umane”, „suprarealiste” şi „magice”. Cele aşa-zis „umane” se adresează celor obişnuiţi, ca noi. Pe ele voi insista în rândurile ce urmează. Ele sunt mai puţin eficiente, însă ne sunt accesibile. Cele „suprarealiste” nu pot fi direct aplicabile, însă pot constitui sursă de inspiraţie. Cele „magice” se adresează, cu siguranţă, unei alte civilizaţii sau unei părţi într-atât de puţin semnificative, încât nici nu are rost să fie amintite aici. Voi începe cu cele „umane”.

Dacă eşti în camera ta, ţi-e sete şi vrei să ai acces la bucătărie, iar pentru asta trebuie să treci prin camera ei (sau a lui), va trebui să creezi o mică diversiune. Sună atunci un vecin şi roagă-l să-ţi încerce soneria. El te va ajuta omeneşte, ca între vecini. Atunci partenerul tău se va ridica din pat şi se va îndrepta spre holul de la intrare, iar în timpul în care el va deschide uşa şi se va lămuri de cine şi de ce a sunat, te vei putea strecura tiptil prin spatele lui şi vei avea timp suficient să înşfaci sticla de apă minerală, apoi să te retragi victorios în camera ta.

Altă strategie, în cazul în care ai o parcare de maşini la parterul blocului, ar fi următoarea: deschizi uşa de la camera ta şi arunci un obiect oarecare într-o maşină despre care ştii că este dotată cu alarmă. Obiectul trebuie să fie suficient de greu pentru a declanşa alarma, însă insuficient pentru a deteriora maşina. Trebuie să gândeşti bine ce arunci, să nu care cumva să te demaşte în cazul în care este găsit de către proprietar! Speriat de zgomotul isteric ce va năvăli pe geamul de la balcon şi cuprins de temeri ca nu cumva maşina voastră să fie vandalizată, partenerul tău de viaţă va sări ca ars de pe canapea şi va petrece câteva minute pe balcon, inspectând maşină cu maşină, încercând să dea de urma potenţialului agresor cu privirea. În acest răstimp, vei avea acces liber către holul de intrare (în cazul în care ţi-ai uitat telefonul în buzunarul hainei) sau către bucătărie (pentru produse alimentare).

Pentru cazurile extreme, când o emisiune de maximă audienţă pare a zădărnici orice plan de a trece neobservat prin faţa celui căruia i-ai jurat, la altar, iubire eternă, există o strategie care poate ajuta. Însă ea se bazează pe un antrenament prealabil, pe gesturi de maximă agilitate. Trebuie deschisă uşor uşa care desparte cele două camere şi aruncat un obiect înspre bibliotecă sau vitrină (în funcţie de este „el” sau „ea” cel a cărui atenţie trebuie distrasă). Toată atenţia partenerului de viaţă se va concentra către acea zonă, crezând că a căzut ceva de preţ. Atunci, cu gesturi de panteră, vei maxim două secunde în care să străbaţi poteca îngustă care te duce la liman. Posibilitatea de întoarcere nu este garantată! Totuşi, o strategie similară poate fi folosită.

Trebuie profitat la maxim de momentele în care celălalt este prins cu alte îndeletniciri casnice, cum ar fi faptul că ia cina de unul singur în bucătărie, înşiră nişte haine pe balcon ori face un duş. Ele pot oferi minute preţioase de acţiune sub imperiul Intimităţii. Însă pentru astfel de reuşite trebuie o răbdare de piatră. Uneori ascultatul la uşă poate dura şi ore întregi! Dar şi răsplata este pe măsură…

Pentru a asigura câteva zile de respiro, există mai multe posibilităţi. Poate fi simulată îmbolnăvirea bruscă a unui prieten din alt oraş, combinată cu imposibilitatea ta de a te deplasa din cauza unor evenimente neprevăzute şi urgente la locul de muncă. Ajuns acolo, partenerul va constata însănătoşirea subită a celui drag, aşa că va rămâne, de fericire, câteva zile alături de el. În timpul acesta, Intimitatea îţi va fi asigurată. O vei respira prin toţi porii şi vei mulţumi autorului pentru asemenea sugestii.

Suficient cu strategiile din categoria „umană”. Mai multe veţi putea citi atunci când cartea va fi publicată. Iată, în continuare, câteva exemple din categoria „suprarealistă”. Imposibil de aplicat din cauza legilor stricte, obiective care ne guvernează (gravitaţie, logică, gramatică etc.), ele pot constitui, totuşi, prilej de inspiraţie pentru temerari.

Pe masa imensă de biliard care este viaţa noastră, se loveşte ţeasta partenerului cu bila albă. Ea se va rostogoli şi va intra, zâmbind, în gaură. Până ce mâna destinului o va lua de acolo şi o va readuce în joc, vei avea timp suficient să sustragi o bere rece din frigider. Sau se şutează de la 11 metri, din spate, pe nepregătite, cu ochii partenerului. Cerberul care veghează poarta îi va prinde şi-i va ascunde în buzunare. Partenerul va orbecăi prin viaţă, timp suficient ca tu să coci o pizza pe motorul maşinii de tăiat iarba.

Poate fi trişat continuumul spaţio-temporal. Se apucă aşa cum ai apuca un pled prăfuit şi se scutură bine. Cutele vor acoperi pentru câteva momente privirea partenerului de simbioză. Vei alungi brusc mâna stângă până în hol (dreapta va continua să scuture pătura realităţii), unde vei putea înşfăca bancnotele din portofelul celuilalt. La sfârşit nu va fi sesizat decât faptul că în spaţiu s-a ridicat un nor de praf interstelar.

Dar cea mai simplă metodă este următoarea: se înfige un cuţit într-un dicţionar. Cu primul cuvânt care nu este străpuns se va înlocui proprietatea de a simţi a partenerului. Poate fi „plop” sau „turbocompresor”. Intimitatea ridicată la puterea Intimitate. Când totul e gata, va fi scos cuţitul şi restabilită ordinea lipsită de imaginaţie a firii.

*

Scuză-mi, rogu-te, curajul de a fi destăinuit câteva din cele ce ţi s-au transmis de către Spirit. Această impoliteţe a mea nu ucide misterul, ci îl sporeşte! Voi insista pe lângă tine să o publici întreaga revelaţie, să repui în drepturi Intimitatea în această zodie a Interacţiunilor Nedorite. Sunt sigur: vei înţelege că aceste dezvăluiri parţiale le-am făcut cu inima uşoară şi sufletul plin aburii eliberatori ai Fericirii.